– Părinte, la ce vă referiți când spuneți: ”Mâinile și picioarele să le dați la muncă, dar inima nu”?
– Vreau să spun că nu trebuie să vă dați inima lucrurilor materiale. Sunt unii care se dăruiesc cu totul celor materiale. Toată ziua se preocupă cum să facă bine o treabă și nu se gândesc deloc la Dumnezeu. Să nu ajungem acolo.
Să folosiți mâinile și picioarele la muncă, dar să nu lăsați mintea voastră să se depărteze de Dumnezeu. Să nu vă dați toată ființa, toată puterea dimpreună cu inima voastră celor materiale. În felul acesta omul devine închinător la idoli. Pe cât puteți, nu vă dăruiți inima treburilor; să dați numai mâinile și mintea. Să nu vă dați inima lucrurilor stricăcioase, nefolositoare. Căci după aceea cum va sălta inima pentru Hristos?
Când inima este la Hristos, atunci și treburile se sfințesc, există și o continuă odihnă sufletească lăuntrică. Un astfel de om simte adevărata bucurie. Să vă puneți inima în valoare! Să n-o risipiți!
Dacă inima se va risipi în multe lucruri fără însemnătate, nu va avea putere după aceea să se îndurereze pentru ceea ce se cuvine să o doară. Eu îmi voi da inima unui bolnav de inimă, unui îndurerat.
Durerea inimii mele este pentru copiii ce se primejduiesc. Îmi fac cruce și rog pe Dumnezeu să le dea luminare. Iar atunci când primesc lume, toată grija mea se îndreaptă spre durerea celuilalt, spre dragostea de semeni. Durerea mea nu o iau în seamă. În acest fel se uită toate, căci omul se îndreaptă spre altă direcție.
– Părinte, se poate ca omul să nu își dăruiască mintea și inima nici uneia din treburile sale?
– Când treaba este simplă, nu este nevoie ca mintea să fie absorbită. Însă, atunci când munca este complexă, se justifică puțină absorbire a minții, nu însă și a inimii.
– În ce fel poate fi absorbită inima?
– În ce fel? Diavolul o droghează cu ”morfină”!! El fură inima prin iubirea de sine. Dar atunci când inima este dăruită lui Dumnezeu, cugetarea va fi și ea la Dumnezeu, iar mintea la treabă.
– În ce fel trebuie să înțelegem expresia ”fără grijă”?
– Atunci când lucrezi, să nu-L uiți pe Hristos. Să-ți faci treaba cu bucurie, iar cugetarea și inima să-ți fie la Hristos. Atunci nu numai că nu te vei obosi, ci vei putea lucra și cele duhovnicești.
Sursa: ”Cu durere și dragoste pentru omul contemporan”, Cuviosul Paisie Aghioritul
[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
