Nu dormi suflete al meu

0
153

if„Întristat de moarte Îmi este sufletul. Rămâneți aici și privegheați împreună cu Mine”. (Matei 26, 38)

Această poruncă sau, mai degrabă, rugăminte a Mântuitorului adresată ucenicilor n-a fost luată în seamă, fiindcă aceștia, sărmanii, doborâți de oboseală, au adormit. „Duhul este osârduitor, dar trupul neputincios” (Matei 26, 41). Până și în ființa trupească a Apostolilor carnea și sângele au făcut să se înăbușe vioiciunea sufletului. Nu cumva această chemare a Mântuitorului ni se adresează și nouă, într-o oarecare măsură? „Rămâneți aici și privegheați împreună cu Mine”. El nu ne părăsește, chiar dacă nu-L vedem cu ochii trupului. Este cu noi de-a pururi. Această convingere face ca viața noastră pământească să devină ceva solemn și sfânt. „Rămâneți aici”, zice Domnul, așteptându-Mi chemarea. Așteptați, chiar dacă uneori treceți prin clipe de suferință și deznădejde! Rămânând însă mereu cu privirea ațintită spre zorile ce vor să vină și cu convingerea neclintită că El, Domnul, ne va apăra și Îl vom putea vedea cândva, Îi vom auzi glasul care ne va spune. „Ridicați-vă și să mergem” dar, de astă dată, nu spre Golgota, nu spre cruce, ci spre înviere, spre patria cerească, spre bucuria cea veșnică!

„Privegheați împreună cu Mine”. Nu rămânem niciodată singuri în durerea noastră. „Aproape ești, Tu, Doamne, și toate poruncile tale sunt adevăr” (Psalmi 118, 151). Este atât de aproape, încât ne aude orice șoaptă, ne ia în seamă orice geamăt. Tatăl ceresc ne arată compasiune, așteaptă clipa când vom fi gata să-I primim ajutorul, când ne va trimite ușurare. Mântuitorul însuși a dus lipsă de compasiune, dar ucenicii Săi, din neputință trupească, n-au fost în stare să-L susțină în cele mai grele clipe cu compasiunea lor. Oare ar putea exista cineva care să ne înțeleagă aleanul mai bine decât El? Pentru că ne stă mereu aproape, ne-ar putea ajuta El însuși să răspundem la chemarea (rugămintea) pe care ne-o adresează: „Privegheați împreună cu Mine!”

Ajută-ne, Doamne! Trezește-ne din somnul păcatului! Fă-ne să stăm atât de aproape de Tine, încât să nu mai picotim cu sufletul când vom fi chemați să facem lucrul Tău, când vei avea nevoie de brațe neputincioase precum ale noastre. „Secerișul  este mult, dar lucrători sunt puțini” (Matei 9, 37). Tu însuți ai spus-o. Te-ai înălțat la ceruri, dar lucrarea Ta a rămas pe pământ. Fă ca să nu se împuțineze sfânta Ta lucrare din pricina nerâvnei noastre!

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here