Pentru Dumnezeu, conlucraţi-vă cu cutremur mântuirea! Nu vă permiteţi să daţi frâu liber, cu frivolitate, sufletului dumneavoastră! El trebuie ţinut mereu legat – şi în gânduri, şi în sentimente, şi în dorinţe – tocmai fiindcă nu sunt bune, nu ne sunt binevoitoare, ci au făcut pact cu voievodul veacului acestuia împotriva lui Dumnezeu, Cel ce S-a răstignit pentru noi.
Mai înainte v-am rugat, iar acum vă implor să daţi ascultare vocii lăuntrice; răspundeţi chiar acum cerinţelor ei! Nu daţi libertate sufletului. Despre ce-am tot vorbit până acum? Şi ce folos avem, când cu o mână construim şi cu cealaltă dărâmăm? Dumneavoastră daţi libertate gândurilor, vorbelor, faptelor, din considerentul că vă silesc alţii. De ce ne îngrijim noi acum, dacă nu de păstrarea unei minţi lucide, în pofida tuturor tulburărilor din afară?
Dacă veţi rămâne cu mintea adunată atunci când staţi singură, când citiţi, când meditaţi, când vă rugaţi în acestea nu este nici un fel de izbândă. Acestea sunt fireşti. Ar fi culmea dacă şi în acest caz mintea ar lua-o razna! Dar adevărata vitejie este să stai cu mintea în faţa Domnului, în pofida tuturor celor care încearcă s-o îndepărteze din faţa Lui. Adânciţi-vă în această lucrare şi asta căutaţi! Cum anume? Când veţi începe, veţi vedea cum. Nu vă îngăduiţi vorbe deşarte, glume, râsete. Limba trebuie legată. Căci ea este ca o roată, care în cea mai mare parte a timpului se învârte cu ajutorul aburilor iadului (vezi Iacov 3, 6). Vorbiţi când sunteţi obligată. O singură vorbă trebuie să aveţi: Doamne, miluieşte-mă – rugăciunea luminată de preadulcele nume al Domnului. Aceasta este o lege neclintită, iar nu unul dintre acele lucruri care poate fi făcut sau nu.
Nu vă supăraţi că v-am scris cu asprime, dar aşa este, altfel nu se poate. Domnul să vă dea înţelepciune!
„Învățături și scrisori despre viața creștină” – Sf. Teofan Zăvorâtul
Jurnal Spiritual
foarte interesant asdori si eu sa fac parte din acest jurnal
si sa ma ajutati sa ma cunosc pe mine sut foarte interesata va multumesc