”Nu cumva am devenit, fără să ne dăm seama… farisei?”

vamesul si fariseulTimpul liturgic este timpul mântuirii, timpul lui Dumnezeu Care ascultă rugăciunile tuturor, un veşnic astăzi, dar şi un timp al oamenilor care au în ei setea de veşnicie, setea de a se ruga, de a-şi deschide sufletele în faţa pururea ascultătorului Părinte ceresc.

Sfânta Biserică este Comunitatea ce are în sine exprimată în mod negrăit Taina lui Hristos, taina unităţii dumnezeiescului cu omenescul, a veşniciei cu temporalitatea, a Celui Necreat cu creatura. Pilda pe care o dă lisus Hristos Sfinţilor Săi Apostoli şi tuturor celor care intră în cea mai intensă perioadă de rugăciune a Sfintei Biserici, Perioada Triodului ce are în miezul ei Postul cel mare, se referă la un fapt prezent în toate religiile lumii: rugăciunea.

Prezenţa universală a rugăciunii arată faptul că ea este proprie fiinţei umane, dă conţinut şi profunzime omului dintotdeau-na. În cazul de faţă, cel al Sfintei Evanghelii (Luca 18,10-14), măsura umanităţii este dată de intensitatea şi calitatea actului liturgic, adică al rugăciunii.

Cei doi oameni care s-au suit la templu, ca să se roage, provin din două medii total diferite: vameşii, cei care, teoretic, n-au nicio legătură cu rugăciunea, ci, mai degrabă, cu banii şi realităţile imediate ale acestei lumi producătoare de profit, şi fariseii, profesioniştii rugăciunii, cei care împlinesc Legea lui Dumnezeu până în detaliile ei, din păcate rupte de adevăratul şi profundul sens al voii Lui. La o privire rapidă, vameşul pare să fieoutsider-ul, cel care are toate şansele să rateze acest unic moment al rugăciunii, al suirii la Templu, al întâlnirii cu Dumnezeu pe Care, el, ticăloşit dar nu deznădăjduit, crede că nu-l va asculta decât în ultimă instanţă, oricum după ce îl va fi ascultat pe mai cinstitul fariseu, cel din faţa lui în Templu. Fariseul, în schimb, are toate şansele: posteşte de două ori pe săptămână şi dă zeciuială din toate. Respectă Legea, crede că Îl cinsteşte pe Dumnezeu, dar uită un amănunt, pentru el neesenţial: omul, mai ales vameşul din spatele lui, pe care, crede el, îl cunoaşte foarte bine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameă. Se pricepe la oameni, îi judecă, le pune etichete, uită de sine cu toate că se ruga întru sine şi, de fapt, uită de ce s-a suit la Templu, adică uită să se roage şi, bineînţeles, Dumnezeu nu are la ce rugăciune să răspundă, neexistând aşa ceva.

Vameşul are o viziune mult mai pragmatică asupra rugăciunii; el nu uită nicio clipă cine este, ce viaţă are şi, de aceea rugăciunea lui devine strigăt, fiind zisă mai de departe, dar auzită de Cel ce aude şi vede toate: iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. E rugăciunea plină de o autentică smerenie, haina lui Dumnezeu (Sf. Isaac Sirul). El nu judecă pe nimeni, ci doar pe sine. În varianta paulină, tâlcuirea pildei este pe scurt următoarea: iar unde s-a înmulţit păcatul, a prisosit harul pentru că precum a împărăţit păcatul prin moarte, aşa şi harul să împărăţească prin dreptate, spre viaţa veşnică, prin lisus Hristos, Domnul nostru. (Romani 5,20-21). Rugăciunea vameşului este începutul învierii lui, un veritabil nou început aşteptat de Hristos de la toţi oamenii pe care El a venit să-i învieze, să le dăruiască un nou început şi o nouă viaţă, înnoită prin Sângele Său.

Pilda este un avertisment pentru cei care se vor urca la Templu să se roage, pentru cei care se vor angaja în acest urcuă duhovnicesc al Postului Mare. Sunt cel puţin două lucruri de reţinut: în primul rând, nu există oameni cu mai multe sau mai puţine şanse, cu un start mai bun sau mai puţin bun. Toţi au şansa de a începe acest urcuă. În al doilea rând, nu urcăm de unii singuri, ci doar împreună cu vameşul de lângă noi. E greu de spus în ce categorie ne situăm: ne-ar păcea să fim vameşi, dar, gândind aşa, nu cumva am devenit, fără să ne dăm seama… farisei? (Pr. Prof. Alin Marian Pleșa)

Sursa: ziardambovita.ro

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here