”Nu avem voie să fim răi, mincinoși, egoiști”

0
183

raiImportant pentru dumneavoastră este și pomenirea morților, pentru că și morții au nevoie de rugăciunile noastre.Cei morți suferă acolo de două lucruri: nu se pot ruga pentru ei înșiși și nu pot să facă niciun fel de milostenie, doar cei mântuiți se roagă pentru noi. Însă majoritatea nu pot să se roage pentru noi, trebuie să se roage rudele, prietenii. Și de aceea pentru ei, în primul rând, rugăciunea Bisericii este foarte puternică, deoarece este unită cu jertfa Mântuitorului Hristos.

Ori de câte ori facem Sfânta Liturghie, retrăim jertfa Mântuitorului Hristos pe Golgota, toată viața Lui și sfârșitul de pe Golgota. Așa încât se asociază la rugăciunile noastre ale tuturor și sângele jertfei Mântuitorului Hristos. De aceea este foarte mare și foarte prețioasă Sfânta Liturghie.Însă toți, dumneavoastră și noi, preoții, suntem datori să trăim Postul Mare și orice post cu înfrânare îndoită: post de mâncare și post sufletesc, adică înfrânare de gânduri rele, de ură, necredință, desfrânare, răutate, lăcomie. Nu avem voie să fim răi, mincinoși, egoiști.

Trebuie să fim cu adevărat oameni plini de dragoste, cum am spus în cuvântul de mai înainte. Și de aceea zic că postul trebuie să fie îndoit: post trupesc și post sufletesc. Iar cu banii de pe alimentele mai scumpe să facem milostenie; costul lor să-l împărțim la săraci. Paralel cu acest post de alimente, adică mâncare mai puțină, dacă se poate să ne sculăm de la masă puțin flămânzi; să putem să mai mâncăm. Aceasta înseamnă înfrânare.

Când se înfrânează cineva, are după aceea o liniște mare în suflet; iar când se umflă de mâncare, mănâncă peste măsură, se mișcă foarte greu, îi vine somnul și alte patimi, așa încât postul în sine înseamnă înfrânare, cumpătare mai bine zis, și trebuie unit totdeauna cu milostenie și cu paza simțurilor noastre, ca nu cumva în timpul postului să intre sau să iasă din noi vreun semn al păcatului. Să ne putem stăpâni cu toată ființa noastră.

Toate cele cinci simțuri ale noastre să fie păzite cu strășnicie, ca să nu intre păcatul în noi și să nu iasă vorbe proaste, vorbe de rușine, vorbe de mânie, de blestem și de lucruri rele, ca să fie postul bine primit de Dumnezeu, cum spune în Sfânta Evanghelie. Postul bineprimit de Dumnezeu este ferirea de răutăți în primul rând, și după aceea celelalte.

Deci, țineți seama, frați creștini, de aceste lucruri, pentu folosul personal al fiecăruia dintre noi.

„Ne vorbește Părintele Sofian” – Ed. M-rea Sihăstria

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here