„Noua Eră a Duhului Sfânt”

0
105

bible-doveÎn vremuri normale, Nicolai Berdiaev (1874-1949) nu ar fi fost niciodată socotit drept creştin ortodox. Cea mai potrivită caracterizare ce i se poate face este aceea de filosof umanist-gnostic, care şi-a găsit inspiraţia mai cu­rând în sectele şi „misticii” Occidentului decât în învăţă­turile Ortodoxiei. Faptul că până astăzi, în anumite cer­curi ortodoxe, el este încă numit „filosof ortodox”, ba chiar „teolog”, este o tristă dovadă a ignoranţei religioase din zilele noastre. Vom cita mai jos fragmente din scrieri­le sale.

Privind cu dispreţ la Sfinţii Părinţi, la „duhul ascezei monahale al Ortodoxiei istorice”, şi de fapt la întregul „creştinism conservator care […] îndreaptă strădaniile omului numai către pocăinţă şi mântuire”, Berdiaev este interesat mai curând de „Biserica lăuntrică”, de „Biserica Duhului Sfânt”, de „acea viziune spirituală asupra vieţii care, în secolul al XVIII-lea, se manifesta în lojile maso­nice”. „Biserica”, spune el, „se află încă într-un stadiu po­tenţial”, ea este „incompletă”; iar Berdiaev aşteaptă in­staurarea unei „credinţe ecumenice”, a unei „plinătăţi a credinţei” care să reunească nu numai diferitele biserici creştine (căci „creştinismul trebuie sa fie capabil să existe în mijlocul unei diversităţi de forme din sânul Bisericii Universale”), ci şi „adevărurile parţiale ale tuturor erezii­lor” ca şi „întreaga activitate creatoare a omului modern […] ca experienţă religioasă consfinţită în Duhul”. Se apropie vremea unui „nou creştinism”, a unui „nou misti­cism, care urmează să depăşească religiile, şi care trebuie să le reunească pe toate”. Căci „există o mare comunitate spirituală […] căreia îi aparţin nu numai bisericile Răsări­tului şi ale Apusului, ci şi toţi cei ale căror aspiraţii se în­dreaptă către Dumnezeu, toţi cei care năzuiesc la elevaţie spirituală, într-o formă sau alta” – cu alte cuvinte, oameni aparţinând oricărei religii, secte sau ideologii religioase. Berdiaev prezicea sosirea unei „noi şi ultime revelaţii”, a „noii ere a Duhului Sfânt”, reluând prezicerile lui Gioac­chino da Fiore, călugăr catolic trăitor în secolul al Xll-lea, în concepţia căruia cele două ere, cea a Tatălui (a Vechiu­lui Testament) şi cea a Fiului (a Noului Testament) vor fi urmate de o a treia eră, finală, „a Duhului Sfânt”. El scrie: „Lumea se îndreaptă către o nouă spiritualitate şi către un misticism de tip nou, în care nu va mai exista nimic din vechea viziune ascetică”. „Realizarea unităţii creştine presupune ca însuşi creştinismul să intre într-o epocă no­uă, să dobândească o nouă şi profundă spiritualitate, ceea ce înseamnă o nouă revărsare a Duhului Sfânt”.

Este evident că aceste fantezii superecumeniste nu au nimic în comun cu reştinismul ortodox, pe care Berdiaev, de lapt, îl dispreţuieşte. Şi totuşi, oricine este conştient de

climatul religios al zilelor noastre va înţelege că aceste fantezii corespund de fapt unuia dintre principalele curente ale gîndirii religioase contemporane. Berdiaev pare să fi fost într-adevăr. Un „profet”, cu alte cuvinte să fi sesizat o  tendinţă de gândire şi de simţire religioasă care nu era foarte evidentă în vremea sa, însă care aproape că predomină as­tăzi. Acum se vorbeşte pretutindeni de o nouă „mişcare a Duhului Sfânt”, iar de curând un preot ortodox grec, părin­tele Eusebius Stephanou, scriind despre „puternica revărsa­re a Duhului Sfânt din zilele noastre”, îi îndemna pe cre­dincioşii ortodocşi să se alăture acestei mişcări (The Logos, ianuarie 1972). Iar într-un alt număr (martie 1972, p. 8) al aceleiaşi publicaţii, co-editorul Aşanin invocă nu numai numele, ci chiar programul lui Berdiaev: „Recomandăm scrierile lui Nicolai Berdiaev, marele profet spiritual al epocii noastre. Acest geniu al spiritualităţii… [este] cel mai mare teolog al creativităţii spirituale… Acum germenele Ortodoxiei începe să aducă roade… Logosul divin îşi călă­uzeşte poporul către o nouă înţelegere a istoriei, şi a misiu­nii sale întru El. The Logos [este] vestitorul acestei noi epoci, al acestei noi atitudini a Ortodoxiei.

„Ortodoxia și religia viitorului” – Serafim Rose

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here