”Noi nu mai suntem, dar voi, românii, veți fi”

0
83

121668maximPrima condiție a unui român este să creadă că poporul român este așa cum sunt pomii, cum e regnul mineral sau vegetal sau animal. Ce face poporul român e mai puțin important decât faptul că el este pe lume. Poporul român nu e cu nimic inferior poporului german sau francez. Că n-avem un Goethe, dar avem un Eminescu. Din punct de vedere politic, vifornița din spațiul unde s-a desfășurat istoric poporul român ne arată că suntem unul din marile popoare ale Europei. Cronicarul Costin spune că „n-am fost noi în cale răutăților”? A reușit vreo invazie să-și impună stilul și credințele aici?

Istoria se face cu Biserica

În Consiliul de Miniștri am vrut să lămurim problema aceasta, cum să se limiteze creșterea populației, iar eu am fost de părere că românii trebuie să se înmulțească ca sardelele, să creeze o superindustrie ultramodernă, să se înarmeze până în dinți și să se ducă în vizită războinică la popoarele vecine. Și asta am gândit-o în România! Îmi spunea un ministru: Sunteți cinic, domnule director! I-am răspuns: Nu! Sunt excesiv de patriot, domnule ministru! Eu gândeam ca naționalist, bineînțeles. N-am avut încotro. Sunt un imperialist.

A venit odată un francez la noi, cu niște mașini, iar una nu funcționa tocmai cum trebuie. Dar românul zice: merge și așa! Trebuie să scăpăm de acest „merge și așa”; că „merge și-așa” înseamnă că merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricând și nu orice.

La pușcărie am demonstrat vreme de două ore că istoria românilor dezgolită de crucile de pe scuturile voievozilor e egală cu zero. Că doar voievozii nu s-au bătut pentru ridicarea nivelului de trai!

Istoria se face cu Biserica.

Cum văd participarea românilor de acum la mântuirea lor? Simplu. Ducându-se la biserică. Și folosind știința ca peria de dinți. Tot ce spune știința să nu-i lase cu gura căscată și tot ce spune un popă la Cucuieții din Deal să considere adevăr ritualic.

Întotdeauna când gândesc în spiritul poporului român, mă mut cu arme și bagaje în viitor. Un grec, mi se pare, a spus, nu știu dacă la Atena sau aici, în București: Noi nu mai suntem, dar voi, românii, veți fi. Grecii, când își citesc istoria gândirii din spațiul lor, ar trebui, vorba lui Cioran, să se sinucidă. Capătă sentimentul inutilității și al decadenței. Adică nu mai poartă numele de greci decât în mod geografic. Ceea ce nu e cazul cu noi.

Am făcut o mărturisire într-o curte cu șase sute de inși, în închisoarea de la Aiud. Fraților, am zis, dacă murim toți aici, în haine vărgate și în lanțuri, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci poporul român ne face onoarea să murim pentru el!

Eu am făcut un haz ca secretar al Comisiei economice, spunându-le: Domilor, eu aș vrea să crească populația României până-ntr-acolo încât la Athénée Palace să poată să mănânce toți mămăligă cu fasole!

În principiu, am certitudinea invincibilității poporului român; și că, așa cum a ieșit din impas cu Ceaușescu, va ieși din orice impas. Așa cum a făcut Unirea Principatelor, împotriva a trei mari puteri, otomană, austrică și rusă, și-a făcut unitatea înaintea unității Italiei. E atât de viguros neamul asta al nostru, că nu mă îndoiesc că virtuțile îl scot din impas. Asta e certitudinea mea. Istoria lui îmi dă argumente în sprijinul credinței mele că poporul român nu poate fi înfrânt.

322 de vorbe memorabile al lui Petre Țuțea

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here