Noi minuni ale Sfântului Nicolae – Milostivul făcător de minuni

sfantul-nicolae

Această povestire despre mijlocirea ierarhului Nicolae am auzit-o de la soacra mea, Evdokia Sidorovna Tereşkoveţ. Tatăl ei, tânăr pe atunci, a fost mobilizat pentru războiul ruso­-turc. Avea deja soţie, un copil şi o gospodărie în satul Niţgal.

El a pornit spre punctul de recrutare, unde recruţii urmau să fie examinaţi de comisia medicală. Pe drum tovărăşii lui râdeau, glumeau, însă el nu înceta să se roage Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni.

Sidor era sănătos tun, însă cineva din comisie l-a întrebat: „Vrei să mergi la război?” „Oricum mă veţi trimite”, le-a răspuns el. Ei însă l-au întrebat dacă are soţie, copii şi fără să-i mai spună ceva, i-au dat drumul să plece acasă.

De atunci, el a început să-l cinstească şi mai mult pe Sfântul Nicolae, iar copiilor pe care i-a avut mai târziu le-a poruncit să se roage întotdeauna acestui milostiv Făcător de minuni. Soacra mea are acum optzeci de ani şi păstreza cu sfinţenie icoana veche a ierarhului.

Ea mi-a mai povestit şi o altă întâmplare. În satul lor, Niţgal, locuia un om bogat. Era căsătorit, însă copii nu avea; ducea o viaţă destrăbălată, fiind robit de patima băuturii şi a desfrâului. Când soţia lui a luat o nepoată s-o crească, el a sedus-o şi pe aceasta. Soţia tot timpul plângea si se ruga Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni, cerându-i ajutor.

Într-o zi, când ea nu era acasă, bărbatul a adormit şi în somn au venit la el demoni cu înfăţişările a doi bărbaţi înfricoşători. El s-a speriat foarte tare şi a hotărât să se căiască, încât chiar atunci, în puterea nopţii, s-a pregătit să meargă la preot, însă demonii îi spuneau: „Mergem şi noi cu tine!” Îi era frică să meargă noaptea şi, tot drumul, bărbatul s-a rugat Sfântului Nicolae. În calea lui era un râu. Şi i s-a părut lui că peste acest râu erau două poduri. Demonii îl îndemnau: „Hai mergi, mergi… ” Însă el, prin rugăciunile Sfântului Nicolae, s-a întors şi s-a îndreptat spre casa unei bătrâne care se afla nu departe. Palid de frică, a bătut la uşa ei. Aceasta i-a dat să sărute icoana sfântului şi atunci a văzut că de fapt nu era niciun pod peste râu…

Începând cu acea zi, el s-a lăsat de băut şi a început să ducă o viaţa virtuoasă. Drept mulţumire pentru minunea prin care Sfântul Nicolae l-a salvat, el a comandat la un iconar chipul sfântului şi l-a donat bisericii.

Prietena mea săvârşea un pelerinaj la Sihăstria Elgavsk, aflată lângă Riga, şi acolo a auzit povestindu-se acestea: un om a furat din biserica sihăstriei icoana Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni. Sfântul i-a apărut în vis şi i-a poruncit să înapoieze icoana. Hoţul a îndeplinit porunca, însă a dat icoana altei biserici, care, mai târziu, a înapoiat-o sihăstriei.

Olga Tereşkoveţ, oraşul Daugavpils, Letonia

“Noi minuni ale Sfântului Nicolae” – Traducere din limba rusă de Lucia Ciornea. Editura Sofia Editura Cartea Ortodoxă Bucureşti, 2004