Noaptea de Sânziene – Obiceiuri și tradiții la români

0
2075
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Noaptea de Sânziene

În 24 iunie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. În popor, la lăsarea serii din 23 iunie, se serbează Noaptea de Sânziene. De Drăgaică se culeg plante de leac şi de descântece; se spune că ielele zănatice ies la dans să-nnebunească flăcăii.

Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sânzienele sunt zâne bune. Dar ele pot deveni şi forţe dăunătoare. Se spune că dacă sunt păguboase, zânele îi lovesc pe cei păcătoşi cu “lanţul Sânzienelor”, stârnesc din senin şi vijelii, vătămează grânele cu grindină şi las câmpul fără de rod şi florile fără de leac.

Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă şi dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulţesc animalele şi păsările, umplu de leac şi miros florile şi tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor.

Drăgaica sau Sânziene

Pomenirea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, cunoscută în popor şi cu denumirea de Drăgaica sau Sânziene, are loc în fiecare an în ziua de 24 iunie . Trebuie spus că Biserica Ortodoxă serbează de obicei ziua morţii sfinţilor drept ziua lor de naştere; Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul fac excepţie de la această regulă.

Ortodocșii serbează atât zămislirea – 23 septembrie, respectiv 9 decembrie, cât şi naşterea 8 septembrie, respectiv 24 iunie. Dar şi alte evenimente cum este Bunavestire sau Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul.

Pentru pomenirea morţilor se fac pomeni îmbelşugate şi se pun flori mirositoare pe morminte.

Coronițe de sânziene

În calendarul popular, în ziua de 24 iunie se sărbătoresc Sânziene sau Drăgaica. O superstiţie legată tot de dragoste spune că îndrăgostiţii care fac împreună baie în râu sau în mare de Sânziene se vor iubi toată viaţa.

Potrivit tradiției populare, în dimineaţa de Sânziene, înainte de răsăritul soarelui, oamenii adună buchete de Sânziene pe care le împletesc în coroniţe şi le aruncau pe acoperişul caselor. Dacă această coroniţă rămâne pe casă, se spunea că stăpânii casei vor trăi mult, dar dacă acea coroniţă alunecă spre margine sau cadea de pe acoperiș, stăpânii casei ar putea muri de tineri.

Sfințite la biserică

Florile culese în ziua de Sânziene prinse în coroniţe sau legate în formă de cruce, erau duse la biserică pentru a fi sfinţite şi erau păstrate, apoi, pentru practici magice.

Se spune că, în ziua de Sânziene oamenii nu trebuie să se îmbăieze; acestia vor spăla forţele magice care îi înconjoară în această zi. În Noaptea de Sânziene se fac focuri în care se aruncă substanţe cu arome puternice, băieţii agită făclii, se strigă şi se cântă din bucium.

Visarea ursitului in Noaptea de Sânziene

Fetele strângeau flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea premergătoare sărbătorii, în credinţa că îşi vor visa ursitul. În unele zone, fetele îşi făceau coroniţe din Sânziene; ele le lăsau peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineaţa găseau coroniţele pline de rouă, era semn sigur de măritiş în vara care începea.

Un alt obicei spune că fetele îşi aruncă aceste cununi pe un acoperiş; dacă rămân prinse măritişul este unul apropiat. Când sunt aruncate corănițele peste vite: dacă nimereşte una tânără, fata se va căsători cu un tânăr; dacă i se prinde cununa într-una bătrână, un om în vârstă îi va fi alesul.

Alaiul Drăgaicei

De asemenea, dacă poartă flori de sânziene în păr sau la sân, fetele şi femeile măritate vor deveni atrăgătoare şi drăgăstoase.

Un alt obicei este alaiul Drăgaicei – Cea mai frumoasă şi mai cuminte dintre fetele satului, care colindă alături de alte tinere îmbrăcate în alb. La răscruci, fetele se opresc şi fac o horă cântând. Se mai obişnuieşte şi ca fetele să fie udate de flăcăi, care umblă prin sat din zorii zilei cu flori de sânziene la pălării.

Rouă din locuri necălcate

Pentru a fi plăcute feciorilor, fetele se spălau pe cap, în această zi cu fiertură de iarbă mare. Pentru a scapă de boli, fetele şi nevestele se scăldau ritual în ape curgătoare, iar pentru a se umple de fertilitate, femeile se tăvăleau dezbrăcate în rouă, dimineaţa, înainte de răsăritul Soarelui. Roua trebuie adunată în zori de pe plante, în locuri necălcate, pe o pânză albă, stoarsă apoi într-o oală nouă.

Bătrânele care se ocupă de asta, aduc apoi roua în sat, fără a vorbi pe drum şi evitând să întâlnească pe cineva. Cu această rouă se vor spăla fetele care vor să se mărite repede, dar şi femeile măritate care vor să fie iubite de soţi şi să aibă copii frumoşi şi sănătoşi.

Norocul la animale sau preveziuni meteo din Noaptea de Sânziene

Gospodarii încercau să afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sânziene. În seara din ajunul sărbătorii agăţau cununi de Sânziene, la colţul casei orientat către răsărit. Dacă, a doua zi, în coroniţe erau prinse păr de la anumite animale, sau puf şi pene de la păsări, anul era prielnic tocmai pentru animalele şi păsările oamenilor.

De Sânzierene, se făceau previziuni meteorologice; în funcţie de momentul în care răsărea Constelaţia Găinuşei, se determina perioada prielnică pentru semănatul grâului de toamnă. De altfel, sărbătoarea mai este cunoscută în popor şi sub denumirea de Amuţitul Cucului. Se crede că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.

Sănătate și spor 

Pentru a fi sănătoşi şi pentru a avea spor în muncă, în acest moment de început al secerişului, oamenii se încingeau peste şale cu tulpini de cicoare.

Pentru alungarea spiritelor malefice, se aprindeau focuri în care se aruncau substanţe puternic mirositoare; se buciuma şi se striga în jurul focurilor.

Locul comorilor 

În Ardeal, se mai spune că, în ziua de Sânziene, pot fi căutate comori îngropate în pământ, deoarece, în noaptea dinainte, s-ar aprinde un foc care le indică locul.

De Sânziene au loc bâlciuri şi iarmaroace. Acestea erau în trecut un bun prilej pentru întâlnirea tinerilor copţi pentru măriţis. Târguri faimoase se fac la Buzău, Focşani, Câmpulung Muscel, Buda, din judeţul Vrancea, Ipatesti, judeţul Olt, Piteşti, Cărbuneşti, judeţul Olt, Giurgeni, judeţul Ialomiţa, Broşteni, judeţul Mehedinţi) şi, cel mai cunoscut, Târgul de Fete de pe Muntele Găina.

Divinităţi antropomorfe

Deşi sunt asociate sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, denumirea este preluată probabil, de la Sancta Diana, zeiţă silvestră. Sânzienele erau pe vremea lui Dimitrie Cantemir, reprezentări fitomorfe (Florile de Sânziene) şi divinităţi antropomorfe. În credinţa populară, Sânzienele sunt femei frumoase, adevărate preotese ale soarelui, divinităţi nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om.

Într-un cult geto-dacic străvechi al Soarelui, sânzienele erau reprezentate de traci înlănţuite într-o horă. Nimeni însă nu le spune pe numele lor cu miez etimologic. Oamenii le zic iele acestor zâne năstruşnice.

Ielele se adună şi dansează

Ielele sunt fecioare zănatice, cu o mare putere de seducţie şi cu puteri magice. Se crede despre ele că locuiesc în văzduh, în păduri sau în peşteri; pe maluri de ape sau la răspântii şi apar noaptea la lumina lunii, rotindu-se în horă, în locuri retrase, dansând goale, cu părul despletit şi cu clopoţei la picioare, în unele legende.

Locul pe care au dansat rămâne ars ca de foc şi iarba nu mai creşte acolo. Se crede că în Noaptea de Sânziene ielele se adună şi dansează în pădure; cine le vede rămâne mut sau înnebuneşte.

În vremuri îndepărtate, populaţia din munţi se întâlnea pesemne la momentele solstiţiale (Sânzienele) sau echinocţiale; ei săvârşeau ritualuri închinate Soarelui. Megaliţii din Munţii Călimani pe care s-au descoperit însemne solare (rozete, soarele antropomorfizat) sunt semne ale acestor ceremoniale.

Ana Grama

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here