„Nimeni nu vine la Tatăl, fară numai prin Mine”

Schimbarea lăuntrică nu  se poate săvârși din concepții, ci din ritual

0
175
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

SONY DSC

Schimbarea lăuntrică nu  se poate săvârși din concepții, ci din ritual

Ritual- După cuvintele acestea, e de mirare cum poate să îi mai vină omului gândul apropierii de Dumnezeu pe o altă cale! Dacă pentru ca Dumnezeu să îl primească pe om înaintea Sa ar fi nevoie numai de îndreptarea felului de a gândi, „naturaliştii”, care au furat de la creştinism concepţiile sănătoase despre toate câte există şi le-au dat drept ale lor, ar mai putea părea că au cât de cât dreptate. Dar pentru asta e nevoie de schimbarea desăvârşită a întregii rânduieli lăuntrice, duhovniceşti, pe care nu o poţi săvârşi doar cu concepţiile.

Este nevoie de har

Harul presupune bunăvoinţa lui Dumnezeu, iar bunăvoinţa lui Dumnezeu nu poate fi meritată decât prin credinţa în Domnul Iisus Hristos. Pe de altă parte, şi primirea harului, care preface toate rânduielile înăuntrul omului, e cu putinţă doar prin mijlocul rânduit de însuşi Dumnezeu. Pe om nu-l duce capul să ajungă la asta singur. Cheile de la vistieria lui Dumnezeu sunt păstrate la Dumnezeu, Şi nici un „isteţ” nu poate să le măsluiască.
Dar să zicem că le măsluieşte cineva: ca să ajungă să se uite în vistierie trebuie să străbată întreaga cale care duce la Dumnezeu, după „indicatoarele” adevăratului creştinism. Cine a străbătut-o, acela nu se mai întoarce la laturalism; iar dacă se întoarce, uită tot ce a văzut şi a încercat dincolo. Aşa este voia lui Dumnezeu, ca să ţină ascunsă de „înţelepţii” veacului acestuia calea care duce la El, ca în această privinţă să ne călăuzim nu după îngâmfata minte, ci după credinţa cea smerită.

Ritualurile

La sinodul lor, Sfinţii Apostoli au desfiinţat toată rânduiala rituală a Vechiului Testament şi i-au eliberat pe creştini de jugul ce apăsase asupra părinţilor şi strămoşilor lor. Pe această temă, unii „deştepţi” îşi pun întrebarea: „De ce avem ritualuri aşa de diverse şi complicate?” Şi neputând da răspuns la ea, ajung la concluzia îndrăzneaţă că este vorba de o întoarcere la iudaism.

Apostolii însă, când au pus această lege, aveau în vedere doar cultul vechi-testamentar, nu orice cult îndeobşte, şi când au scris epistola către Biserica din Antiohia n-au făcut altceva decât să menţioneze că nu pun asupra mădularelor acesteia jugul Legii, ce apăsa asupra iudeilor, şi nicidecum că interzic instituirea unor ritualuri potrivite cu duhul noii credinţe. Gândul cere cuvânt, iar hotărârea – fapte. Si duhul credinţei cere ritual exterior, şi acest ritual a început să fie practicat încă din primele zile de după pogorârea Sfântului Duh, care a pus temelia Bisericii Nou-Testamentare. În trăsăturile sale esenţiale, el a fost instituit chiar de către Apostoli. De la ei avem felul săvârşirii Tainelor, de la ei avem adunările de rugăciune şi rânduielile lor, de ei avem Ierarhia bisericească.

Osebirea locurilor și a soroacelor vine de la Sfinții Apostoli

De la ei avem porunca de a osebi  locuri şi soroace pentru a aduce slujbă lui Dumnezeu, de la ei avem posturile şi rugăciunile de acasă. De la ei avem nevoinţele înfrânării în toate privinţele şi feluritele chipuri ale evlavioaselor obiceiuri creştineşti. Cel ce doreşte poate afla indicii cu privire la toate acestea în Faptele şi Epistolele Apostolilor. Concluzia este următoarea: Sfinţii Apostoli au desfiinţat nişte ritualuri şi au introdus altele. Cum să vedem iudaism în asta? Credinţa nu poate fi lăsată despuiată.

Ritualurile nu încarcă credința noastră duhovnicească

Lucrul acesta ar fi potrivnic firii noastre şi firii credinţei înseşi. Se va plânge cineva că ritualurile exterioare încarcă prea mult credinţa noastră, care este duhovnicească? Uită-te bine, şi vei vedea că n-o încarcă deloc prea mult. Nu trebuie măcar câte un ritual pentru orice împrejurare? Tocmai aşa-i la noi. Pe de o parte, orice ritual mulţumeşte o cerinţă a inimii credincioase, iar pe de alta se află în deplină armonie cu duhul credinţei. Dacă ne uităm la ritualurile noastre bisericeşti în ansamblul lor, ni se vor părea multe. Dar ia distribuiţi-le potrivit nevoilor de multe feluri ale creştinilor, şi veţi vedea că sunt foarte puţine şi că toate sunt foarte simple.

În epoca Apostolică toate se făceau prin improvizație

Mă rog, o să mai spună unii: „De ce sunt închise într-o formă rigidă? În epoca Apostolică multe se făceau prin improvizaţie: venea Duhul şi lua naştere o rugăciune sau o cântare, ori un cuvânt de zidire. Iar acum, totul de-a gata şi doar de-a gata”. Dar nu-i totuna? Atunci venea Duhul şi dădea rugăciunea, iar acum ia aminte cum se cuvine la rugăciunea gata alcătuită, şi te vei înălţa în acelaşi Duh. Problema este de Duh. Dacă omul rămâne doar la cuvintele rugăciunii şi la gesturile exterioare, se depărtează de trăirea apostolică a ritualului. Iar cel care de fiecare dată când se săvârşeşte ritualul exterior, va intra în Duh, va face negreşit tot ce se făcea şi în Creştinismul Apostolic.

Trebuie să ne supunem rânduielii care există

A lăsa tot ritualul exterior la bunul plac al mişcărilor duhului anumitor persoane sau fiecărui credincios este un lucru care cu greu poate fi considerat înţelept. Nu e mai bine oare să ne supunem rânduielii care există, rugându-ne Domnului să rânduiască totul în Biserica Sa aşa cum place sfintei Sale voi?

Scopul ritualului bisericesc este zidirea duhului – şi câţi sfinţi nu s-au zidit în mijlocul frumoaselor noastre ritualuri! Aşadar, ritualurile nu ne abat de la scopul creştinismului, ci ne ajută să ajungem la el. Fii înţelept, şi totul va fi bine.

Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. I,  Sfântul Teofan Zăvorâtul

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi:

Duhul de viață. Duhul lui Hristos

„Ce să mă mai lupt cu păcatul!”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here