Nicu Alifantis, la 60 de ani. La mulți ani!

0
101
Nicu AlifantisUnul dintre cei mai apreciați cantautori din zona muzicii folk, Nicu Alifantis, a împlinit 60 de ani. Născut pe 31 mai 1954, la Brăila, are ”rădăcini” grecești, aromâne și românești. Primul instrument la care a învățat să cânte este acordeonul.

Debutul său a avut loc în 1973, la TVR, în emisiunea TeleTop. În 1976 îi apare primul disc, intitulat ”Cântec de noapte”, care includea patru piese: ”Decembre”, ”Luna în câmp”, ”Să recunoaștem totuși” și piesa care dă titlul albumului — ”Cântec de noapte”.

Intrarea sa în Cenaclul Flacăra nu a fost tocmai ușoară, câțiva dintre artiștii deja prezenți în cenaclu obiectând asupra stilului său care nu ar fi fost folk. Susținut de oameni ca Gelu Colceag, Tudor Gheorghe și de liderul cenaclului, Adrian Păunescu, își câștigă locul în grup, dar și respectul și prietenia colegilor. Melodii semnate de el figurează pe compilațiile Folk 1 și 2 apărute la Electrecord în 1977, respectiv în 1978. În 1983, la apariția casetei de discuri care marca 10 ani de activitate a cenaclului, Nicu Alifantis este cel mai bine reprezentat cantautor de pe acest album.

La sugestia prietenului său, regretatul actor Dinu Manolache, de a pune pe muzică poezia ”După melci” de Ion Barbu, Nicu Alifantis compune prima operă folk (intitulată chiar ”După melci”), integral pe versurile acestui poet, fapt neobișnuit în acele vremuri. Colaborează pentru acest LP ce include 9 piese cu fostul baterist al trupei Phoenix, Costin Petrescu (tobe, instrumente de percuție), Evandro Rossetti (cobză, chitări) Sorin Minghiat (flaut, glockenspiel) și Niky Oagan (chitară solo, bass).

În 1980 este solicitat de Electrecord pentru un single la care colaborează cu Florian Pittiș, dar și cu grupul coral Song, condus de Ioan Luchian Mihalea.

În 1984 apare albumul intitulat chiar ”Nicu Alifantis”, pe care apar unele dintre cel mai cunoscute cântece ale sale — ”Umbra”, ”Cântec de toamnă (ulterior numit ”Emoție de toamnă”), pe versuri de Nichita Stănescu, Lucian Blaga, Shakespeare sau Adrian Păunescu.

”Mitică Popescu” (1984) este prima piesă de teatru pentru care Nicu Alifantis a compus integral coloana sonoră, dramatizare după Camil Petrescu.

Albumul ”Piața Romană nr. 9” poartă amprenta lui Doru Căplescu, acesta orchestrând toate piesele, cu excepția celei care dă titlul albumului. Piesa ”Piața Romană nr. 9” a fost compusă chiar în studioul Electrecord, pentru că mai era nevoie de o piesă pentru a completa un long-play, ce avea o durată de 45 minute. La rugămintea lui Nicu Alifantis, Alexandru Andrieș îi scrie un text despre locul în care acesta trăia și compunea. A urmat albumul ”Risipitorul de iubire”, apărut în 1990.

Tot în 1990 înființează propria casă de producție — Toji Productions — unde în 1992 editează single-ul ”Decembre” (conținând piesele ”Rar” și ”Decembre”), la care lucrează de asemenea cu Ioan Luchian Mihalea și Song. Albumul ”Ia Toji Baladist” apare în 1993, toate cele 12 piese de pe album conținând cuvântul ”balada” în titlu. Reeditarea din 1998 conține 5 piese bonus.

În 1995 fondează grupul Alifantis&ZAN, ca trupă de studio pentru albumul său ”Voiaj”.

ZAN înseamnă Virgil Popescu (bass), Relu Bițulescu (tobe), Sorin Voinea (clape), Răzvan Mirică (chitară). După ce înregistrează alături de ei și albumul ”Nichita” (1996), ZAN devine trupă de proiecte. ”Nichita” este realizat integral pe versurile marelui poet, fiind incluse scurte fragmente recitative cu Nichita Stănescu.

În 1997 publică la Editura Nemira volumul de poezie ”Scrisori nedesfăcute”. ”În 1997 am avut o cumpănă în viață, o problemă de sănătate destul de mare. Și, ca să mă încurajeze, un bun prieten — Valentin Nicolau, directorul Editurii Nemira — a scos acest volum de versuri. Mi-a picat bine atunci, deși după aia, mi-a fost un pic jenă. Eu, fiind un mare consumator de poezie, am zis că sunt niște tâmpenii, cum să publici așa ceva?! Și am promis că n-o să mai recidivez”, declara Alifantis într-un interviu.

În 1999 apare ”Nicu Alifantis 25”, un Best of ce încununează 25 de ani de carieră muzicală. În aprilie 1999 înființează Fundația Nicu Alifantis.

Albumul ”Neuitatele femei” (2002) conține 11 piese ce amintesc de perioada adolescenței și a copilăriei.

Cântecul care deschide albumul, ”Luni e ziua”, a fost compus în 1996, pentru Festivalul de artă medievală de la Sighișoara. Piesa ”Cântic di sârmâniță” este în limba aromână, pentru că Nicu Alifantis și invitatul său Marius Bațu au rădăcini macedonene.

În 2004 apare albumul ”Șah-Mat”. La aniversarea a 50 de ani, pe 31 mai 2004, susține un concert la Teatrul Național din București, a cărui înregistrare apare în 2006 sub numele de ”Simphonicu”. Acest album reprezintă câteva premiere: e cel dintâi dublu album (două cd-uri cu câte 16 piese), cel dintâi album înregistrat live, are multe cântece în varianta de baladă (doar voce și chitară), are cor și grup cameral.

Cifra concertelor susținute este impresionantă, Nicu Alifantis având circa 5 000 de apariții, singur sau alături de ZAN. Memorabil rămâne concertul ”Tandrețuri pentru femei cu cei 4 corifei”, susținut alături de Mircea Baniciu, Mircea Vintilă și Alexandru Andrieș la Circul Globus din București, pe 31 martie 2003.

Pe 26 ianuarie 2010 lansează albumul ”Cântece de șemineu”, într-o formulă vocal-instrumentală nouă. Aceasta îi include pe Virgil Ianțu, Mihai Neniță, Berti Barbera, Adrian Flautistu sau Marcel Moldovan. Concertul de lansare are loc la Cinema Patria, iar CD-ul conține 18 cântece.

Pe 2 iunie 2010, cântă în deschiderea concertului Bob Dylan de la București.

Anul 2013 s-a dovedit foarte important pentru Nicu Alifantis. În martie realizează trei concerte la Teatrul Excelsior din București pentru a marca împlinirea a 80 de ani de la nașterea lui Nichita Stănescu, pe 7 mai lansează ”Mozaic”, un album la care a lucrat aproape trei ani și care include o pleiadă impresionantă de muzicieni (17).

În 2014, Nicu Alifantis a pornit într-un turneu de promovare a albumului ”Mozaic”, care a inclus numeroase orașe din țară.

Nicu Alifantis este unul dintre cei mai prolifici compozitori de muzică de teatru, compunând coloana sonoră pentru peste 100 de piese și lucrând cu unii dintre cei mai mari regizori români: Alexandru Tocilescu, Sanda Manu, Silviu Purcărete, Cristian Hadji Culea, Gelu Colceag, Cătălina Buzoianu și mulți alții. Nu s-a limitat la a compune muzică de teatru, ci a și jucat mici roluri legate de muzică (acordeonistul din ”Furtuna” lui Ostrovski, trubadurul din ”Swanewit” de Strindberg etc.). A fost angajat la Teatrul ”Maria Filotti”, Brăila (1975); Teatrul Mic, București (1979 — 1990); Teatrul ”Excelsior”, București (1990 — 2002); Teatrul ”Toma Caragiu”, Ploiești (din 2002)

A realizat coloana sonoră pentru 17 filme.

El a cântat tema filmului ”Ringul” (regia: Sergiu Nicolaescu) și a jucat rolul Radu Cantacuzino în ”Bietul Ioanide” în regia lui Dan Pița.

De-a lungul anilor, a fost recompensat pentru activitatea muzicală cu numeroase premii: International Youth in Achievements International Biographical Center, Cambridge, England (1986); Premiu pentru muzică de teatru, Premiu UNITER (1991), Premiu pentru muzică de scenă de la Ubu Rex cu scene din Macbeth, Festivalul ”I.L.Caragiale” (1991); Premiul juriului, Festivalul de muzică pop, Chișinău, Republica Moldova (1991), Premiul pentru întreaga activitate, Festivalul ”Om bun” (1994); ”Compozitorul anului”, Premiu Radio Contact (1994), Premiu pentru muzică de teatru, Festivalul Național al Teatrelor de Revistă, Constanța (1995); Premiul 1 Secțiunea Șlagăre cu piesa ”Ploaie în luna lui marte”, Festivalul Mamaia ’99 (1999); Premiul pentru întreaga activitate, Premiile București 1999 — Microfonul de aur — nominalizare (1999); Premiul pentru muzica spectacolului ”Cadavrul viu” (2002); Premiile pentru întreaga activitate muzicală — Ministerul Culturii și Cultelor — premiul de onoare pentru promovarea cântecului românesc (2002).

Sursa: agerpres.ro

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here