”Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa”

0
480
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
IPS-N-CORNEANU„Porunca cea mai mare pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos este să iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele ca pe tine însuţi. Atunci, dacă ai îndatorirea să-ţi ajuţi semenul, Biserica nu poate lipsi din această relaţie, are menirea s-o pună în practică, în viaţa de fiecare zi”, ÎPS Nicolae Corneanu.

Înalt Prea Sfinţia Sa Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, s-a născut la 21 noiembrie 1923 la Caransebeş într-o familie de preoţi. Pentru că tatăl său a murit de tânăr, copilăria Înalt Prea Sfinţitului Nicolae a fost marcată de dragostea pentru cele sfinte pe care mama sa i-a insuflat-o.

Nicolae Corneanu a urmat cursurile şcolii elementare şi pe cele liceale la Caransebeş, apoi s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucureşti. După absolvirea facultăţii s-a înscris la doctorat, iar în 30 iunie 1949 şi-a susţinut teza cu titlul: “Viaţa şi petrecerea Sfântului Antonie cel Mare. Începuturile monahismului creştin pe Valea Nilului”, sub coordonarea regretatului profesor Ioan G. Coman.

În anul 1960 a fost hirotonit preot de către Patriarhul Teoctist, pe atunci episcop-vicar patriarhal.

La 15 decembrie acelaşi an Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales episcop al Aradului, Ienopolei şi Halmagiului. A fost hirotonit arhiereu în biserica “Sfântul Spiridon Nou” din Bucureşti, în 15 ianuarie 1961, de către Patriarhul Justinian, instalarea în funcţia de episcop al Aradului având loc în 22 ianuarie acelaşi an, în Catedrala Episcopală din Arad. În 17 februarie 1962, acelaşi Colegiu Electoral al Patriarhiei Române l-a ales în scaunul vacant de arhiepiscop al Timisoarei şi Caransebesului şi mitropolit al Banatului.

El a conferenţiat la Oxford, la Universitatea “Humboldt” din Germania şi la Fundaţia “Pro Oriente” din Viena, iar din 1992 a fost membru de onoare al Academiei Române.

În anul 2000 i s-a conferit ordinul naţional “Pentru Merit” în grad de Mare Cruce conferit de Preşedinţia României. În anul 2008 a primit din partea Majestății Sale Regele Mihai I ordinul ”Crucea Casei Regale a României”, de asemenea între anii 1975-2012 a fost membru în Asociația internațională de studii patristice.

Este binecunoscută jertfa sa exprimată printr-o râvnă deosebită față de slujirea lui Dumnezeu și aproapelui prin renunțarea la bucuriile personale. Socotit cel mai longeviv ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, a promovat iubirea și toleranța între oameni, cuvântul lui Dumnezeu, timp de 51 de ani.

Mitropolitul Banatului, IPS Nicolae Corneanu, în vârstă de 90 de ani, a murit, duminică noapte, la reşedinţa mitropolitană.

Trupul neînsufleţit al acestuia urmeaza să fie depus la Catedrala Mitropolitană din Timişoara.

Purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Banatului, preotul Lucian Florea a declarat corespondentului MEDIAFAX că IPS Nicolae Corneanu a murit, duminică noapte, la reşedinţa mitropolitană.

”Cu regret şi durere în suflet, anunţăm decesul IPS Nicolae, în această seară, în jurul orei 23.00. Dumnezeu să-l odihnească în pace”, a spus Lucian Florea.

Trupul neînsufleţit al lui IPS Nicolae Corneanu va fi depus la Catedrala Mitropolitană din Timişoara, unde credincioşii îi vor putea aduce un ultim omagiu.

”Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa”, Epistola către Evrei, capitolul 13, versetul 7.

În memoria Înalt Prea Sfințitului Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, republicăm un interviu acordat doamnei Loreta Popa, pentru revista Jurnal Spiritual.

”- Înalt Prea Sfinţia Voastră, sunt vremuri tulburi, oamenii se simt dezrădăcinaţi, nu-şi găsesc locul. Mai este valabil în zilele noastre Mesajul Mântuitorului nostru Iisus Hristos? Credeţi că oamenii îl mai percep ca odinioară?

– Când facem referire la cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos  nu ne putem opri doar la vremurile de astăzi pentru că valabilitatea acestor cuvinte depăşeşte spaţiul şi timpul unei perioade din istoria noastră a omenirii.

De aceea, cred cu tărie că dacă noi am căuta şi împlini cuvântul lui Dumnezeu multe din neajunsurile pe care le resimţim într-un fel sau altul şi-ar găsi împlinire şi bunurile materiale după care alergăm adesea ar fi de o mai mică însemnătate în viaţa noastră. Şi poate aceasta ar fi şi explicaţia neînţelegerii lui Dumnezeu de către unii confraţi de-ai noştri, pentru că au aşezat în familie, în casă, în viaţa lor, mai întâi pe cele ale lumii şi au lăsat în urmă pe cele ale lui Dumnezeu.

– De ce credeţi că au pierdut oamenii obiceiul de a merge la slujbă duminica?

– Eu n-aş spune că oamenii au pierdut obiceiul de a merge duminica la biserică, dat fiind că bisericile sunt pline şi cu atât mai mult atunci când te loveşti de anumite greutăţi, aşa cum ar fi acum, pentru că trebuie să ai nădejde în Dumnezeu şi cu siguranţă te va ajuta mai mult decât ai fi putut crede. Sigur, nu putem generaliza, dar în cele pe care le cunosc de aici din eparhia noastră şi din Mitropolia Banatului pot spune că au credincioşi în fiecare duminică mai ales, atât la sate, cât şi la oraşe.

Însă, e dureros să constaţi cât de mult a fost alterat satul nostru, cu atâtea pierderi de obiceiuri şi tradiţii locale care nu erau lipsite de spiritualitate şi adunau oamenii „în jurul Bisericii şi al cimitirului”, cum zicea oarecând Lucian Blaga. În acest context, cred că preoţii noştri atraşi şi ei de problemele globalizării despre care se tot vorbeşte, au datoria de a reveni la rosturile lor de totdeauna, să fie adevăraţi apostoli în lumea satelor şi în orice loc sunt rânduiţi să facă misiune, să-şi lege viaţa de cea a oamenilor şi să înceteze de a fi simpli funcţionari sau salariaţi.

– Ce înseamnă pământul acesta românesc pentru Înalt Prea Sfinţia Voastră?

– Locul naşterii nu poate fi uitat vreodată, pentru că de el te leagă amintirile părinţilor, bunicilor, copilăria în sine, de aceea cred că a-ţi iubi ţara şi neamul în care te-ai născut nu este decât o datorie morală şi necesară pentru a putea transmite mai departe cele ce ai primit, adică educaţie, credinţă, dragoste faţă de Dumnezeu şi de oameni. Oriunde ai pleca din ţară, nu poţi uita toate acestea pentru că au stat la baza formării fiecăruia dintre noi şi a te lepăda de numele dobândit prin botez şi de neamul în care ai văzut lumina zilei, este ca şi cum ai renunţa la părinţi, şi în locul lor ţi-ai alege alţii.

– Cu siguranţă aţi avut parte de întâlniri frumoase cu oameni aidoma de-a lungul vieţii. Are prietenia vreun secret? Care să fie acesta?

-Ştiţi dumneavoastră foarte bine, că atunci când respecţi pe cei din jur şi pe cei care îi întâlneşti te poţi bucura de aceeaşi apreciere, deşi nu o aştepţi de fiecare dată ca ceva la schimb, aceasta vine în mod firesc. Eu cred că dacă ţinem seama de cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea” (Luca 6,31), vom avea adevăraţi prieteni şi vom găsi preţuirea lor.

– Aţi putea să ne vorbiţi puţin de însemnătatea sărbătorii Învierii, care iată se apropie şi pe care fiecare creştin o aşteaptă cu bucurie şi credinţă în suflet, dar şi cu profundă emoţie!

– Sărbătoarea Sfintelor Paşti este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii pentru că stă sub semnul bucuriei Învierii Domnului nostru Iisus Hristos şi a nădejdii noastre în cele veşnice, pentru că Dumnezeu „aşa de mult a iubit lumea, încât pe unicul Său Fiu L-a dat ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).

Aşadar, prin patimile, moartea şi învierea Sa din morţi, Fiul lui Dumnezeu ne-a făcut cel mai mare dar posibil şi anume viaţa veşnică. Învierea Sa „a treia zi după Scripturi” arată, odată pentru totdeauna, că viaţa este mai tare decât moartea şi că Hristos Domnul este „învierea şi viaţa şi tot cel ce crede în El, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25-26). Se cuvine dar, să ne bucurăm şi noi la această sărbătoare, „cu bucurie mare”, pentru ca toţi cei ce credem în El să avem siguranţa învierii şi a nemuririi.

– Înalt Prea Sfinţia Voastră, vă mulţumim pentru înţelegerea pe care aţi avut-o pentru noi şi vă asigurăm că cititorii noştri vor primi cu bucurie cuvintele pline de înţelepciune pe care aţi avut bunăvoinţa să ni le dăruiţi!

ÎPS Nicolae, Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului, la praznicul Învierii Domnului, anul mântuirii 2012”

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here