Niciodată Dumnezeu nu strigă în gura mare păcatele noastre

Niciodată Dumnezeu nu strigă în gura mare păcatele noastre

0
210
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Dumnezeu ne iubește

Dumnezeu ne iubește -Purtarea Lui de grijă şi bunătatea Lui se pot vedea nu numai de aici, ci şi din păruta Lui mustrare. Că nu a vorbit în gura mare despre păcatele sale! Da, i-a spus că din pricina lor a pătimit tot ce-a pătimit, dar n-a dat în vileag care-i erau păcatele, nici n-a spus: „Ai păcatul cutare şi cutare!”, nici: „Ai greşit cutare şi cutare!”, ci a arătat asta cu un simplu cuvânt: De acum să nu mai greşeşti! Spunându-i doar atât cât să-i amintească trecutul, 1-a făcut mai sârguitor pentru viitor.

Dumnezeu ne iubește
Dumnezeu ne iubește

Hristos nu i-a vădit păcatele paraliticului

Hristos ne-a făcut cunoscută răbdarea aceluia, bărbăţia lui şi toată înţelepciunea lui, când l-a silit să-şi plângă toată suferinţa, când paraliticul I-a vorbit despre râvna lui. Până merg eu, altul se coboară înaintea mea, dar nu i-a vădit păcatele lui. Da, după cum noi vrem să stea umbrite păcatele noastre, tot aşa o vrea şi Dumnezeu. Mai mult chiar decât noi. De aceea Domnul l-a vindecat în faţa tuturora, dar sfatul şi îndemnul le-a dat îndeosebi.

Niciodată Dumnezeu nu strigă în gura mare păcatele noastre, afară doar atunci când vede că nu ne pasă dacă păcătuim mereu. Chiar când spune cuvintele acestea: M-aţi văzut flămând, şi nu M-aţi hrănit; M-aţi văzut însetat, şi nu Mi-aţi dat să beau. Apoi le spune pentru veacul de acum, ca să nu mai auzim aceste cuvinte în veacul viitor. Ameninţă, strigă aici în auzul tuturora, ca să nu ne strige dincolo păcatele în auzul tuturora. Tocmai pentru aceea a ameninţat cu dărâmarea cetății Ninive, ca să n-o dărâme. Că dacă ar vrea să facă cunoscute tuturora păcatele noastre, n-ar spune mai dinainte că le va face cunoscute! Dar aşa, spune mai dinainte că le va face cunoscute, pentru ca, înţelepţindu-ne de frica vădirii lor, să lepădăm toate păcatele.

Aceasta se întâmplă şi la botez

Dumnezeu ne iubește – La botez omul este adus la scăldătoarea apelor, fără ca Dumnezeu să facă cuiva cunoscute păcatele lui. Darul pe care-l dă celui botezat îl face cunoscut şi arătat tuturora, dar păcatele nimeni altul nu le ştie decât El. Aşa a făcut Domnul şi cu slăbănogul acesta. Vădirea păcatelor o face fără martori. Dar mai bine spus, cuvintele lui Hristos nu-s o vădire, ci chiar o îndreptăţire. Hristos caută să-i arate pricinile suferinţei lui. Îi spune, îi arată că nu în zadar, nici fără rost l-a lăsat să sufere atâta vreme. I-a adus aminte de păcatele sale, i-a spus pricina bolii sale. Găsindu-l în templu, spune Scriptura, i-a zis: „De acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău!”.

Slăbănogul din Evanghelie

Dumnezeu ne iubește -Aşadar,  haide să venim şi la altul, despre care ne vorbeşte Matei. Şi în minele de aur, în acelea se sapă mai adânc, unde se găseşte aur mai mult. Ştiu că mulţi care citesc Evangheliile fără luare-aminte socot că e vorba de unul şi acelaşi slăbănog la toţi cei patru evanghelişti. Dar nu-i aşa! De aceea trebuie să fim cu mintea trează şi cu mare luare-aminte. Cercetarea aceasta este de folos şi împotriva păgânilor şi împotriva iudeilor, şi împotriva multor eretici. Că toţi aceştia îi învinuiesc pe evanghelişti că se contrazic, că nu sunt de acord între ei. Dar nu-i aşa, Doamne fereşte!

Chiar dacă persoanele pomenite de evanghelişti sunt deosebite, totuşi unul este harul Duhului, care a mişcat sufletul fiecăruia. Iar unde-i harul Duhului, e dragoste, şi bucurie, şi pace. Nu-i război, nici ceartă, nici luptă sau ambiţii. Dar cum vom arăta că nu-i vorba de unul şi acelaşi om, ci de altul deosebit? După multe semne: după timp, după loc, după împrejurări, după felul vindecării. După venirea Doctorului, după pustietatea în care se găsea cel ce a fost tămăduit.

– Şi ce-i cu asta?, aş putea fi întrebat. Nu au vorbit în chip diferit mulţi evanghelişti şi despre alte minuni?

Dumnezeu ne iubește – Da, dar altceva e să vorbească diferit, şi altceva să vorbească potrivnic unul altuia. Când vorbesc diferit despre unul şi acelaşi fapt, nu-i nici dezacord. Dar în istorisirile despre cei doi paralitici, ar fi contradicţie mare dacă nu s-ar dovedi că unul este slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda. Și altul este acela despre care vorbesc ceilalţi trei Evanghelişti. Şi am să vă dau câteva pilde, ca să vedeţi ce înseamnă să vorbeşti diferit sau să vorbeşti în contradictoriu. Un evanghelist spune că Hristos a purtat crucea. Ceilalţi, că a dus-o Simon Cirineul. Aici nu e contrazicere şi luptă între un Evanghelist şi altul.

– Dar cum nu-i contrazicere între a duce crucea şi a nu o duce?

Dumnezeu ne iubește – Nu-i, pentru că s-au întâmplat şi una, şi alta. Când au ieşit din pretoriu, Hristos purta crucea; pe drum a luat-o Simon şi a dus-o el. Tot aşa şi cu tâlharii de pe cruce. Un evanghelist spune că amândoi ÎI ocărau ; alt evanghelist, că unul îl ţinea de rău pe celălalt. Dar nici aici nu-i contrazicere.

– Pentru ce?

– Pentru că şi aici s-au întâmplat şi una, şi alta. La început, amândoi tâlharii L-au ocărât; dar mai târziu, după ce s-au făcut semnele acelea, după ce s-a cutremurat pământul, după ce s-au despicat pietrele , după ce s-a întunecat soarele , unul din ei s-a schimbat, s-a înţelepţit, a cunoscut pe Cel răstignit, a mărturisit despre împărăţia Aceluia. Şi ca să nu crezi cumva că schimbarea aceasta s-a făcut prin silnicie şi mânată din afară, şi nici să rămâi nedumerit, evanghelistul îţi arată că tâlharul acesta, chiar pe cruce, îşi păstrase la început răutatea lui de mai înainte; aceasta pentru ca să ştii că, schimbându-se prin propria sa voie şi de la sine, a avut parte de harul lui Dumnezeu, şi aşa a ajuns bun.

„Omilii la dreptul Lazăr” – Sf. Ioan Gură de Aur

V-ar mai putea interesa şi:

Diavolul ne duce în eroare

Cu ce judecată veţi judeca, veţi fi judecaţi!

Crucea a deschis Raiul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here