Descoperiți de un grup de cercetători italieni, de la Universitatea din Parma, neuronii – oglindă reprezintă o clasă specială de celule nervoase, cu un rol deosebit în cunoașterea directă, automată şi inconștientă a mediului înconjurător.
Acești neuroni corticali sunt activați nu doar atunci când este îndeplinită o acţiune, ci şi atunci când observăm cum aceeași acțiune este realizată de altcineva, ei reprezentând mecanismul neural prin care acțiunile, intențiile şi emoțiile altora pot fi înţelese în mod automat. În plus, se suspectează că disfuncţiile acestor celule pot fi implicate în diverse boli, precum autismul, astfel încât înţelegerea funcţionării neuronilor oglindă poate deveni extrem de importantă în elaborarea unor noi modalităţi de tratament.
Neuronii – oglindă au fost iniţial descoperiţi în cortexul frontal premotor al maimuţelor (aria F5).
In urma cercetărilor ulterioare, s-a constatat prezenţa acestora şi în lobul parietal inferior. Caracteristica lor definitorie este dată de strânsă relaţie dintre informaţiile motorii pe care le codifică şi informaţiile vizuale la care răspund, punând în legătură zonele creierului responsabile pentru procesarea senzorială şi pentru cea motorie.
Conform ultimelor studii, şi creierul uman prezintă neuroni – oglindă, fiind elaborate o serie de ipoteze pentru a explica rolul lor funcţional, precum înţelegerea acţiunilor şi intenţiilor, imitaţia şi chiar empatia.
Prima ipoteză privind funcţia neuronilor – oglindă a fost aceea a înţelegerii acţiunilor.
Sună aproape bizar că pentru recunoaşterea acestora, trebuie activat sistemul motor. De fapt, o simplă percepţie vizuală, fără implicarea sistemului motor, ar oferi doar informaţii despre aspectele vizibile ale mişcării, nefurnizând însă şi informaţii despre componentele ei intrinseci sau despre sensul acţiunii respective. Privind din această perspectivă, neuronii – oglindă ar putea fi mecanismul central, de la care pornesc nenumărate alte funcţii, una dintre ele fiind imitaţia, definită că abilitatea de a reproduce sau de a învăţa noi acţiuni.
În plus, există dovezi clare din care reiese că sistemul neuronilor – oglindă este implicat atât în repetarea imediată a acţiunilor realizate de alte persoane, cât şi în învăţarea comportamentelor prin imitare. Observarea unei acţiuni furnizează însă două tipuri de informaţii: „ceea ce” se desfăşoară şi „de ce” se desfăşoară, neuronii – oglindă fiind capabili nu doar să reacţioneze la un simplu stimul, ci şi să „înţeleagă” sensul şi scopul acelui stimul, astfel ei fiind responsabili şi pentru înţelegerea intenţiilor.
A fost sugerat faptul că există o oarecare legătură între autism şi sistemul neuronilor – oglindă.
Exista o legatura intre inabilitatea copiilor autişti de a se raporta la alţi oameni şi situaţii de viaţă fiind cauzată şi de o tulburare a funcţionării acestor neuroni.
Capacitatea unui individ de a înţelege starea emoţională a celuilalt, de a percepe ceea ce percepe celălalt sau, într-un cuvânt, empatia, este legată şi ea de neuronii – oglindă.
Cercetările de imagistică au arătat că în timp ce observăm starea emoţională a altor persoane, sunt activate aceleaşi structuri neuronale care sunt activate atunci când trăim noi înşine emoţiile respective.
Pe lângă toate aceste funcţii, unii cercetători pun acest sistem de neuroni în legătură cu dezvoltarea limbajului, deoarece se pare că neuronii – oglindă au fost localizaţi şi în zona lobilor frontali, în apropierea ariei Brocca, regiune considerată responsabilă cu dezvoltarea vorbirii.
Reprezentând una dintre cele mai interesante descoperiri din domeniul neuroștiințelor, neuronii – oglindă modifică radical vechea concepţie despre funcţionarea creierului uman, conform căreia acesta ar lucra secvenţial: percepţia semnalelor fiind urmată de o fază de prelucrare cognitivă, apoi de o fază de decizie şi de execuţie a comenzilor motorii, secretorii sau de altă natură.
În mod cert, posibilitatea individului de a reacţiona la acţiunile şi emoţiile celorlalţi are o importanţă foarte mare în reglarea comportamentului, căci oamenii nu ar putea colabora eficient dacă nu s-ar adapta la starea emoţională a celor din jur, iar neuronii – oglindă au rolul de a acorda trăirile proprii cu cele ale altor persoane.
Sursa: medicalstudent.ro
Jurnal Spiritual
