Nereuşita în muncă

0
124

nereusita in muncaO sursă, probabil surprinzătoare, de suflet potenţial în munca noastră o reprezintă nereuşita. Norul întunecat al nereuşitei, care ne umbreşte eforturile cinstite, este într-o oarecare măsură un antidot pentru aşteptările exagerat de mari.

Perfecţiunea aparţine unei lumi imaginare.

Ambiţia noastră de succes şi perfecţiune în muncă ne mână înainte; îngrijorarea de a nu da greş ne ţine legaţi de sufletul muncii. Când ideile de perfecţiune se cufundă în zonele cele mai adânci ale sufletului, din acest gest de punere în practică îşi face apariţia realizarea umană. Ne putem simţi zdrobiţi de eşec. Poate că este nevoie ca ţelurile noastre măreţe să sufere o oarecare diminuare pentru a putea juca un rol creator în viaţă. Perfecţiunea aparţine unei lumi imaginare. Conform învăţăturilor tradiţionale, sufletul sădit în viaţă, şi nu spiritul avântat este acela care defineşte umanitatea.

Creştinismul oferă o imagine profundă a acestui fel de coborâre. Artiştii au pictat sute de versiuni ale Bunei Vestiri, momentul în care Duhul Sfânt, în forma unei păsări scăldată în lumina aurie, se pogoară asupra Fecioarei Maria. Misterul naşterii lui Iisus este reamintit ori de câte ori o idee prinde viaţă. Întâi suntem inspiraţi, apoi căutăm modalităţi de întruchipare a inspiraţiei noastre.

Obişnuitele nereuşite în muncă sunt o parte inevitabilă a coborârii spiritului spre mărginirea umană. Eşecul este un mister şi nu o problemă. Desigur că aceasta nu înseamnă că ar trebui să încercăm neapărat să dăm greş sau să ne bucurăm de greşeli într-un mod masochistic, ci faptul că am putea întrezări morala atunci când munca noastră nu se ridică la înălţimea aşteptărilor. Dacă am putea înţelege că sentimentele de inferioritate şi de umilinţă cauzate de nereuşită au înţelesul lor, am putea încorpora nereuşita în munca noastră, astfel încât aceasta să nu ne devasteze.

Lăsându-te efectiv distrus de nereuşita eşti aproape de “narcisismul negativ.

Uneori putem auzi pe cineva exprimând acest mister în momentul când îşi dă seama de acest lucru. “Până la urmă, e mai bine că n-am căpătat slujba aceea pe care mi-am dorit-o”. Cu tot simplismul ei, o astfel de afirmaţie pătrunde dedesubtul dorinţei şi a intenţiei omeneşti, prinzând esenţa misterului eşecului. În momentele de mortificare s-ar putea să descoperi că intenţia şi ambiţia umană nu sun întotdeauna cele mai bune călăuze în muncă şi viaţă.

Dacă nu înţelegem această morală a nereuşitei, atunci avem şansa de a nu reuşi niciodată. Pătrunzând misterul eşecului şi recunoscând necesitatea lui – cum morala eșecului acţionează asupra sufletului – putem să ne înţelegen neputinţele şi să nu ne identificăm cu ele. Lăsându-te efectiv distrus de nereuşita eşti aproape de “narcisismul negativ.  Este un mod negativ de a refuza darul acestui mister, rolul pe care-1 are în efortul uman. Narcisistul spune: “Sunt un ratat. Nu pot face nimic aşa cum ar trebui”.

Dar tolerând eşecul, mai bine zis complăcându-te în el în loc să-l laşi să-ţi afecteze inima, te aperi într-un mod subtil contra acţiunii corozive care îi este caracteristică. Apreciind acest eşec cu imaginaţie, îl reconectăm la succes. Fără această conexiune, lucrul cade în fantezii narcisiste despre succes şi deprimantele sentimente ce izvorăsc din ratare. Dar din punct de vedere al misterului, eşecul nu este al meu. Este un element al muncii pe care o fac.

”Ingrijirea sufletului”, Thomas Moore

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here