Nerecunoștința, un mare păcat

0
288
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

nerecunostintaNerecunoștința, un mare păcat.

Odată, Bunul Dumnezeu a chemat toate virtuţile de pe pământ la Sine în Cer ca să le vadă şi să le dea sfaturi. Între cei chemaţi erau: adevărul, dreptatea, mila, credinţa, și bunătatea.

Dar tot printre aceşti invitaţi erau şi două virtuţi care nu se mai văzuseră şi nu se cunoşteau.

Se apropie una de alta să se recomande: „Eu sunt binefacerea”, zise una, „Eu sunt recunoştinţa”, zise cealaltă. „Cum, voi nu vă cunoaşteţi?” întrebă Bunul Dumnezeu. „Nu, Doamne, – răspunseră cele două necunoscute – nu ne cunoaştem, că pe pământ nu ne-am întâlnit niciodată.”

Dacă stăm să judecăm drept, e plină de adevăr această istorioară.

Nu ştiu cum se face că tocmai celui căruia îi faci cel mai mare bine îţi face cel mai mare rău. Poate fiecare dintre noi cunoaştem diferite cazuri din viaţa noastră. Pe câţi n-am auzit şi eu: „Părinte, am un vecin pe care l-am ajutat când era bolnav, l-am împrumutat cu bani, nu ştiam ce să-i mai fac, şi drept recunoştinţă n-a vrut să-mi mai dea banii şi mi-a devenit cel mai mare duşman.”

Apoi câţi copii sunt nerecunoscători faţă de părinţii lor, nu-i mai recunosc ca părinţi.

Câte mame văduve n-au pensie, iar copiii, pe care i-au crescut şi i-au hrănit la pieptul lor, acum le lasă să moară de foame. Câţi nu şi-au alungat părinţii de acasă în frig şi printre străini?!

Fiecare să ne aducem aminte de aceia cărora le datorăm recunoştinţă.

Ori că te-a împrumutat o dată cu bani şi te-a scos din necaz, ori că a vegheat la căpătâiul tău când ai fost bolnav, ori că a cheltuit făcându-se naş de botez şi cununie, ori că te-a băgat într-un serviciu bun, ori că ţi-a dat haine, casă, de mâncare. Şi cu cât mai mult, întreit mai mult, acela care a cheltuit zile şi nopţi ca să te scoată la lumină, să te aducă la Dumnezeu, să cunoşti lumina lui Hristos.

Şi oricare altă faptă pe care ţi-au făcut-o părinţii cei trupeşti şi cei sufleteşti.

Nu scapi de dreapta judecată a lui Dumnezeu, dacă nu vei şti să-I mulţumeşti şi Lui Dumnezeu şi binefăcătorilor tăi în viaţa aceasta, aşa pe cât este cu putinţă.

În nici un caz să nu ajungi să-i vorbeşti de rău sau să le faci o nedreptate, că te-ai ars şi te stingi ca fumul şi ca ceara te topeşti.

Sursa:luminapentrucandeladinsuflet.blogspot.ro

V-ar putea interesa și aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here