Neoameni și nemuritori

Cel îndreptat moștenește nemurirea

0
179

Cel îndreptat moștenește nemurirea

Nemurirea- ”Om se numește sau cel rațional, sau cel ce îngăduie să fie îndreptat. Cel ce nu poate fi îndreptat este neom, căci aceasta se află numai la neoameni. Iar de unii ca aceștia trebuie să fugim, căci celor ce trăiesc laolaltă cu păcatul, nu li se îngăduie să se afle niciodată printre cei nemuritori.” (Sf. Antonie cel Mare, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, în 170 de capete, 13.)

Nemurirea
Nemurirea

Prinde bine, într-un veac plin de indici de calitate, de parametri măsurabili, să observăm standardul de om trasat de Sf. Antonie.

Omul rațional cuprinde întreaga ființă a omului

Ce înseamnă om rațional am relatat în articolul ”Oamenii cu minte”, însuși Avva Antonie detaliind puțin că adevărata raționalitate cuprinde întreaga ființă a omului. Evident că o astfel de persoană se numește o persoană creștină.

Creat după chipul lui Dumnezeu și amintindu-i-se pe alocuri în Legea veche de statutul de ”dumnezeu și fiu al Celui Preaînalt” (Psalmi 81: 6), omul este răscumpărat și umplut de har în Legea cea Nouă.

Omul pe drumul sfințirii

Îndreptat sau căutând îndreptarea – minimul pentru mântuire (I Petru 4: 18), creștinul primește altoirea pe trupul Lui Hristos (Ioan 15: 5), începe să se șlefuiască după modelul lui Adam cel Nou (Galateni 4: 19). Pentru ca astfel  Tatăl să-l recunoască drept fiu adoptiv în Hristos după profilul său moral. De îndată ce acceptă să fie șlefuit, îndreptat, să pornească pe drumul mântuirii și caută nemurirea, se numește om. Știm din tradiția Bisericii că din momentul în care cineva dorea să fie creștin, intra în rândul catehumenilor și se numea deja creștin, dar nebotezat. Nu este de mirare că se dă statutul de om, în bogatul înțeles al Noului Testament, celui care a fost altoit pe vița – Hristos. Astfel  devine din măslin sălbatic unul roditor și se poate bucura de rădăcina măslinului.

 Biserica creștină îl recuperează pe păcătos

Cel care nu vrea să pornească pe drumul mântuirii este numit neom; nici măcar animal, ca unele care îngăduie să fie îmblânzite sau dresate, ci neom, orice altceva decât ce ar trebui să fie. Se recomandă fuga de aceștia, pentru cei ce caută nemurirea, o atitudine mai proprie vechiului popor ales decât Bisericii creștine, în care căutăm să recuperăm pe păcătos (Galateni 6: 1-2).

Apostolul Pavel, cel care se făcea tuturor toate ca măcar pe unii să-i dobândească (I Corinteni 9: 22; 10: 33), atenționa asupra grijii de a nu cădea în păcatele celui pe care îl salvăm (Galateni 6: 1). Se adaugă Sf. Iuda ruda Domnului cu ”pe unii, șovăitori, mustrați-i, pe alții, smulgându-i din foc, mântuiți-i, de alții însă, fie-vă milă cu frică, urând și cămașa spurcată de pe trupul lor”. Observăm în privința unor păcătoși recomandarea unei rezerve, din cauza cămășii spurcate a patimii.

Fuga de mântuire nu este o soluție

Dacă nu poate fi îndreptat, soluția este fuga, deoarece omul respectiv este un lucrător și un transmițător al morții (I Ioan 3: 14-17), de care cei credincioșii aflați pe drumul vieții veșnice, oricât l-ar iubi, nu vor să-și înmulțească inutil durerile acestui veac. Din fericire, oamenii care nu îngăduie să fie îndreptați și ajung în situația de a nu putea fi ajutați sunt puțini. Și toți păcătoșii au prietenii și rudele lor care dacă nu direct, care caută nemurirea, măcar prin rugăciune. Iar Sf. Pavel numește rugăciunea armă prin care luptăm pentru cineva (Romani 15: 30).

Pr. George Chirița

Jurnal Spiritual

Mai multe articole de acelaşi autor puteţi citi aici:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here