Ipoteza Nemesis
Să presupunem că Soarele nu este singur, ci ar avea o stea pereche. Dacă această stea s-ar mișca pe o orbită eliptică, distanța ei față de Soare ar varia între 90.000 UA (1, 4 ani lumină) și 20.000 UA, iar perioada ei de evoluție ar fi de 30 milioane de ani. Dacă această stea ar fi puțin strălucitoare, atunci am avea o explicație plauzibilă pentru neobservarea stelei.
Traseul Nemesis
Orbita eliptică a ipoteticei stele „Nemesis” ne spune că o dată la fiecare 30 de milioane de ani ea ar trece prinm norul Ourt, un nor de proto-comete aflat la o mare distanță de Soare.
În timpul acestei treceri, proto-cometele din norul Ourt și-ar modifica traiectoriile. După câteva zeci de mii de ani am observa o creștere dramatică a numărului de comete în interiorul Sistemului Solar.
Când examinăm istoria geologică a Pământului ne frapează faptul că la fiecare 30 de milioane de ani a avut loc o extincție în masă a vieții terestre.
Cea mai cunoscută dintre acestea este dispariția dinozaurilor, cu aproximativ 75 de milioane de ani în urmă. Conform ipotezei ce presupune existența acelei stele, peste 15 milioane de ani ne putem aștepta la o nouă extincție în masă.
Acest companion fatal al Soarelui a fost propus în anul 1985 de către Whitmire și Matese. Studiile au fost facute la Universitatea din Lousiana și a primit numele de Nemesis.
Dificultatea principală a ipotezei este că nu a fost detectată nici o urmă a vreunei stele însoțotoare Soarelui.
Steaua nu trebuie să fie prea strălucitoare sau masivă. Ar putea fi suficientă o pitică maro sau neagră (o stea rece de dimensiunile unei planete). Este posibil ca steaua să existe deja în cataloagele stelelor mai puțin strălucitoare fără ca cineva să fi descoperit mișcarea ei aparent rapidă, cauzată de distanța foarte mică față de Soare.
Observații recente în infraroșu ale întregii bolte cerești, cu ajutorul satelitului IRAS nu au detectat nici o stea la mai puțin de patru ani lumină. Deși existența lui Nemesis este posibilă, ea este deosebit de improbabilă.
„Călătorie spre Infinitul Solar”, Emil O. și Maria I. Vinâeler
Jurnal Spiritual
