Necurăţia femeii şi viaţa bisericească

0
285

necuratia femeiiTeologia are multe probleme atunci când trebuie să vorbească lumii moderne despre femeie. În fata sufragetelor şi a feministelor, în fata emancipării femeii şi a dorinţei acesteia de a-l egala şi chiar de a-l întrece pe bărbat, teologia apare mai degrabă că ofensatoare, de pildă atunci când îi refuza femeii preoţia, îi cere să tacă în biserică sau îi spune că bărbatul este capul ei. Acestea şi multe alte subiecte sensibile macina relaţia femeii moderne cu Biserica şi constituie tot atâtea pricini de revoltă, mai ales printre tinere. Dar nu teologia înaltă, care va găsi probabil soluţii pentru eliminarea neînţelegerilor, mă interesează acum, ci mărunţişurile practicate în mod fanatic, care sapa la temelia relaţiei femeilor credincioase cu viaţa bisericească.

Între altele, continua să mă suprinda cu câtă înverşunare aud susţinându-se că femeile aflate în perioada “sensibila” nu au voie să intre în biserică. Mulţi preoţi susţin asta, interzicându-le accesul în biserici în zilele sensibile, iar multe femei cred acelaşi lucru. Explicaţia oferită îndeobşte este aceea că, în această perioadă, femeia ar fi necurată. Aici e problema! În ce fel e necurată la ciclu femeia? Spiritual nu văd cum, din moment ce aşa a fost ea lăsată de Dumnezeu – şi nu cred că un credincios poate admite că creaţia este necurată. Fizic, atunci? Da, dacă e să fim amănunţiţi şi grijulii cu igienă, numai că în lumea modernă problema a fost demult rezolvată, iar reclamele TV ne arată obsesiv şi cum. Cred, mai degrabă, că împărtăşim inerţial încă o credinţă păgână, conform căreia erau consideraţi necuraţi acei oameni care erau diferiţi. Or, o dată pe lună, femeia este diferită, dar asta nu o face – şi nu o poate face – nepotrivită pentru viaţa bisericească. De altfel, nici un canon al Bisericii Ortodoxe nu prevede vreo interdicţie în acest sens, ceea ce mă face să cred că înverşunarea cu care femeia continuă să fie alungată temporar din biserici este dovada unei cumplite ignorante semidocte. Există, ce-i drept, un canon care interzice vărsarea de sânge în biserică, dar asta e cu totul altceva şi se referă strict la ucidere.

Din păcate, aceeaşi ignorantă se prelungeşte şi în altă direcţie, anume atunci când tânără mamă află (uneori chiar din gura preotului) că nu are voie să fie în biserică la botezul copilului ei. Stupefacţie din nou! Oare naşterea unui prunc este sursa vreunui râu spiritual? Cum ar putea cineva să creadă asta, din moment ce Biblia însăşi spune că „femeia se mântuieşte prin naşterea de prunci“?! Cum se poate întâmpla că mamei, care a născut trupeşte, să i se interzică să asiste şi la naşterea spirituală în Hristos a pruncului ei?! Sau o fi iar necurăţia trupească? Ei bine, medicina şi săpunul au rezolvat demult şi această situaţie. Înseamnă că şi unii credincioşi şi unii slujitori trebuie să-şi rezolve problemele legate de ignoranţă. Altfel, aşa-zisa necurăţie a femeii în situaţiile de mai sus risca să perpetueze acel curent nefast din mentalitatea românească prin care femeia este încă sluga bărbatului şi inferioară acestuia.

De fapt, relaţia corectă între bărbat şi femeie este una de COMPLEMENTARITATE, nu una de CONCURENŢĂ. Iar necurăţia unuia sau a alteia sta în abaterea sa de la firesc, nu în manifestările sale după fire şi după măsură. Slujitorii zeloşi ar avea multe altele de îndreptat, orientându-şi râvna spre cauze mai bune, iar nu spre formalisme superstiţioase de origine precreştină, care nu fac decât să creeze tensiuni inutile şi să întreţină mentalităţi retrograde, confundându-se încă o dată Tradiţia cu apucătura…

Sursa: Manastirea Prislop

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here