Necazurile, rânduite spre folosul nostru

Voi aminti de acei sărmani despre care vor­bea cândva şi Sfântul Proroc Miheia, a căror pie­le era jupuită de judecătorii nedrepţi, ale căror oase erau măcinate şi al căror trup este fărâmat precum carnea de mâncat (v. Mih. 3, 2-3).

Oameni ce suferiţi în necazuri de acest fel! În voi sălăşluieşte acum Hristos ca în nişte mădula­re ale Sale, dacă răbdaţi cu recunoştinţă. Voi sun­teţi noii mucenici ai vremurilor din urmă. Aşa a suferit şi Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ca­re a fost omorât pentru Hristos de împăratul cel păgân. Vi se împletesc cununi cereşti, dar să nu slăbiţi în răbdare, ci să aveţi în faţa ochilor pă­timirile Domnului nostru, Care a suferit şi mai mult pentru noi, daţi-I mulţumită pentru toate şi bizuiţi-vă în toate pe voia Lui cea sfântă, zicând: „Fie voia Ta, Doamne!” – iar Domnul, cu dragos­tea Sa, va fi totdeauna, deşi nevăzut, în mijlocul nostru. Aşadar, iată unde este El!

Domnul îi iubeşte pe cei ce plâng, iar voi sun­teţi întotdeauna înlăcrimaţi. Aşadar, în voi tră­ieşte El.

Domnul îi iubeşte pe cei flămânzi şi însetaţi, iar voi nu aveţi decât puţină mâncare şi băutură, unii dintre voi n-au nici jumătate de pâine: aşa­dar, El sălăşluieşte în voi.

Domnul îi iubeşte şi pe cei ce suferă nevino­vaţi, iar pătimirile voastre este anevoie chiar a le număra: unii sunt bătuţi până la sânge, alţii sunt istoviţi atât de tare, încât de-abia li se mai ţine sufletul în trup. Aşadar, şi în voi Se sălăşluieşte Domnul. El, văzând pătimirea voastră, vă pregă­teşte în schimb bucurie veşnică.

Noilor pătimitori şi mucenici! Vă îndemn: nu slăbiţi în răbdare, ci mulţumiţi Hristosului vostru! El va veni la voi după înviere în ospeţie, şi nu numai în ospeţie, ci în petrecere nedespărţită împreună cu voi, căci despre fiecare dintre noi se spune în Evanghelie: Vom veni la el (Eu şi Tatăl) şi locaş în el vom face (In 14, 23). În voi Hristos şi es­te, şi va fi, iar voi să spuneţi: „Amin’’

Să mai ştii, iubitule, că în toate necazurile, ne­norocirile, întristările şi ispitele nu mică bucurie vine din a te bizui în toate pe voia Domnului, ca­re este din fire bună, care ne voieşte binele tot­deauna şi toate le rânduieşte spre folosul nostru – căci orice ar rândui El cu noi, chiar dacă ni se pare neplăcut, este totuşi întotdeauna spre bi­ne. Iată, şi grădinarul, curăţind grădina, deşi taie ramurile uscate, nu vatămă prin aceasta pomul sau via, ci chiar le face mai roditoare: Orice mlădiţă care aduce roadă, stă scris, El o curăţeşte ca mai multă roadă să aducă (In 15, 2). Şi Dumnezeu în­găduie să vină asupra noastră necazurile nu ca să ne vatăme, ci ca să ne îmbogăţească cu roade duhovniceşti, şi când vede că răbdăm şi ne su­punem voii Lui, preface nenorocirea în bunăs­tare şi necazul în bucurie. Drept aceea, să lăsăm toate în voia Lui cea sfântă, zicând: „Rânduieş­te cu mine totul precum voieşti, săvârşească-se asupra mea voia Ta cea sfântă!”

Sfântul Dimitrie al Rostovului, Sfaturi alese pentru viața duhovnicească, trad. din lb. rusă de Adrian Tănăsescu – Vlas, Editura Sophia, București, 2015