Neamț: „Hippolytos“ – încă un spectacol de succes, marca Teatrul Tineretului

0
77
Translate in

afis_hippolytos1Cea mai recentă producţie a Teatrului Tineretului, care a avut premiera la sfârşitul săptămânii trecute, a creat în sufletele spectatorilor o stare unică, în care bucuria vizionării spectacolului în clădirea teatrului s-a împletit cu admiraţia faţă de cei care au însufleţit personajele din opera lui Euripide.

După „O… ladă“, spectacol în care actorii Teatrului Tineretului au excelat, părea că nu vom mai vedea prea curând o piesă de un nivel asemănător. Doar că, din fericire, cei care au gândit astfel s-au înşelat. Deşi e o producţie de o cu totul altă factură, prin „Hippolytos“ actorii pietreni au arătat că sunt cei mai buni şi o pot dovedi oricând indiferent de genul spectacolelor în care sunt distribuiţi. Acum o arată din nou pe scenă, prin reprezentaţiile aproape săptămânale, care cu siguranţă nu vor rămâne nepremiate.

În „Hippolytos“ la crearea impresiei de teatru antic contribuie în mare măsură scenografia realizată de Horaţiu Mihaiu, cel care totodată semnează şi regia, precum şi universul sonor creat de Cezar Antal. Interpretarea actorilor desăvârşeşte spectacolul: Răzvan Bănuţ (Hippolytos), Loredana Grigoriu (Phaidra), Daniel Beşleagă (Theseus), Lucreţia Mandric (Doica), Victor Giurescu (Corifeul), Ecaterina Hâţu (Artemis), Cătălina Ieşanu (Aphrodita), Dragoş Ionescu şi Cezar Antal (Vestitorii), Dragoş Ionescu, Cezar Antal, Rareş Pîrlog şi Dan Grogoraş (însoţitorii lui Hippolytos), Adina Suciu şi Corina Grigoraş (însoţitoarele Phaidrei).

„Pentru spectatorul tocit sufleteşte de ororile cu care îl alimentează zilnic jurnalele de ştiri, tragediile care înfiorau sufletul grecilor până la catharsis nu mai înseamnă mare lucru. Timpul parcă nu mai are răbdare, totul se comprimă, astfel încât frumoasele înflorituri retorice ale textelor vechi nu mai strălucesc. În prezent, montarea unei tragedii antice este un fapt teatral rar, cel puţin pentru teatrul românesc. Opţiunea regizorului pentru acest spectacol este o viziune a frumuseţii. Verbalizarea, coregrafia, decorul, costumele, luminile, ambianţa sonoră au o puternică funcţie estetică. Chiar dacă textul lui Euripide este redus maximal, fără a afecta coerenţa narativă, regizorul îi rămâne credincios tragedianului grec, neîmprumutând de la cei care l-au succedat în abordarea poveştii de iubire a Phaidrei pentru Hippolytos.

Poate singurul element care intră în spectacolul antic venind dinspre lumea noastră este coriferul: un funcţionăraş băgăreţ cu costum anost şi servieta în care îşi ţine însemnările şi sandvişurile. De la pantalonii prea scurţi, la curiozitatea răutăcioasă se construieşte imaginea derizoriului, care manifestându-se ne face să râdem. Există măreţia zeilor, a gesturilor eroice, dar există şi derizoriul de zi cu zi, într-un echilibru de zi cu zi“, a precizat Raluca Năclad, secretar literar în cadrul Teatrului Tineretului.

Sursa: realitateamedia.ro

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here