Primul vas cuirasat, La Gloire, a fost proiectat de marele arhitect naval francez Dupuy de Lome în 1859.
Ideea de nava de război blindată se născuse cu câțiva ani mai înainte, într-un incident din Războiul Crimeei. Bătălia de la Sinope din 1853 a fost o confruntare între flota rusă a Mării Negre şi o flotilă turcă. A fost o bătălie foarte inegală. Ruşii erau echipaţi cu obuziere noi-nouţe care trăgeau cu proiectile explozive în vasele de lemn ale turcilor. Flotila turcă a fost complet distrusă.
Bătălia a arătat că tehnologia armamentului ajunsese la un punct la care era nevoie de dezvoltarea tehnologiei blindajului.
Vasele de lemn deveniseră deodată foarte vulnerabile. In timp ce Războiul Crimeei era încă în curs, forţele navale franceze şi britanice au proiectat împreună baterii flotante care puteau fi folosite pentru a slăbi apărarea rusă. Până atunci aceasta rezistase la bombardamentele navelor de luptă cu coci de lemn. Francezii au folosit nou proiectatele baterii flotante în 1855. Britanicii au fost incapabili să şi le pună pe ale lor pe poziţie până la sfârşitul războiului.
Principiul era oricum stabilit.
Pe cocile de lemn se aplicau foi metalice pentru a le face mai rezistente la atacul noilor arme navale. La Gloire, prima nava maritimă cuirasată, a fost lansată în 1859. Noua nava de război era construită din lemn, în mod tradiţional; ea avea coca acoperită cu plăci de fier bătute în cuie.
Probabil că Dupuy de Lome ar fi proiectat o cocă în întregime metalică, dar industria franceză nu avea capacitatea de a produce suficient fier. Noul vas era, în orice caz. mult avansat din punct de vedere tehnic faţă de navele de război existente, şi lansarea lui a reprezentat o mare lovitură politică în ceea ce priveşte echilibrul puterilor dintre Franţa şi Britania. Francezii le-o luaseră înainte britanicilor în tehnologia navală, dar aceasta nu avea să dureze. Industriile producătoare de fier şi nave ale celor două ţări erau egale în această cursa înarmării. În 1860, Marina Regală a lansat vasul HMS Warrior, căruia i-a urmat peste m an HMS Black Prince, ambele vase având cocă din fier.
Francezii au mai construit 17 cuirasate, printre care încă două vase cu o singură punte ca La Gloire, şi singurele două cuirasate cu două punţi ce aveau să fie construite, Magenta şi Solferino. Acestea au fost primele nave de război prevăzute cu pinten; proeminenţa provei de sub nivelul liniei de plutire ar fi găurit fatal vasul inamic cu care ar fi intrat în coliziune. Francezii au construit şi ei două nave cu cocă din fier.
Primele cuirasate propulsate cu aburi au fost încercate în luptă în timpul Războiului Civil American.
Primul cuirasat aruncat în luptă, în 1861, a fost CSS Manassas, cunoscut anterior ca remorcher, sub numele mai puţin strălucitor de Enoch Train. Prima confruntare dintre două cuirasate a avut loc în bătălia de la Hampton Roads. A fost un duel între nava Monitor a marinei Statelor Unite şi Virginia a marinei Statelor Confederate. Se spune că Monitor a fost prima nava cuirasată comandată de marina americană. De fapt aceasta a fost Baron de Kalb, proiectată de James Eads şi construită în 1861, cu câteva luni înaintea lui Monitor.
Monitor a fost proiectat de inginerul suedez John Ericsson şi lansat în 1862. Era un vas cu aspect ciudat, descris drept asemănător unui „burduf de brânză pe o plută”. Coca nu era mai mult decât o platformă plutitoare; puntea de-abia se ridica deasupra liniei de plutire, purtând o turelă rotundă şi grea din fier, care adăpostea două tunuri uriaşe. Virginia a fost un vas convenţional din cherestea, cu coca învelită în plăci de fier.
Cele două cuirasate au luptat unul împotriva celuilalt timp de patru ore fără a-şi provoca pagube semnificative.
Bătălia a fost un joc tactic, deşi Monitor a reuşit să o împiedice pe Virginia să spargă blocada unionistă. Pe de altă parte, Virginia a rămas pe poziţie, în timp ce Monitor a fost nevoit să se retragă după ce căpitanul a fost lovit în ochi. Cele două nave nu au mai luptat niciodată una împotriva celeilalte, cu toate că Virginia a mai încercat să-şi regleze conturile cu Monitor. Monitor a fost considerat un vas reuşit, şi după modelul lui au mai fost construite alte nave de război, unele cu turele cu două sau trei tunuri.
Ultimul a fost scos din uz în 1937.
Monitor însuşi era o nava extrem de nepotrivită pentru navigaţia pe mare, puntea de-abia ridicându-se peste nivelul apei. S-a scufundat într-o furtună, în 31 decembrie 1862, în timp ce era remorcat, în largul capului Hatteras. Ei au suferit pierderea a 160 de membri ai echipajului. Epava a fost găsită în 1973 şi multe părţi ale ei au fost aduse la suprafaţă; sunt expuse acum la Muzeul Marinarilor din Newport News, Virginia. În 2003 au fost găsite osemintele a doi dintre membrii echipajului ei, prinşi în interiorul turelei.
Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden
