Nădejdea și încrederea în Dumnezeu

0
36

nadejdeaDeși atât de necesar pentru acest război să nu ne încredem în noi înșine, cum am spus, totuși, dacă disperăm, adică dacă n-avem nici cea mai mică încredere în noi înșine, e sigur că ori vom dezerta din luptă, ori vom fi învinși de vrăjmași.

De aceea, în legătură cu complecta renunțare la noi înșine, e necesar să avem și o perfectă nădejde și încredere în Dumnezeu, sperând să primim numai de la El orice lucru bun, orice ajutor și orice izbândă.

Fiindcă, după cum de la noi, care nu suntem nimic, nu așteptăm nimic, din care cauză nu ne întoarcem deloc în noi, tot astfel ne vom bucura fără frică față de Dumnezeu pentru orice victorie, îndată ce am înarmat inima noastră cu o nădejde vie într-însul, ca să primim ajutorul Lui, după cuvântul psalmistului: „Nu întoarce fața Ta de la mine și nu lepăda cu mânie pe sluga Ta, Tu ești ajutorul meu, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele”.

Dar această nădejde și acest ajutor pot fi dobândite în chip hotărât. Sunt patru motive:

Fiindcă le cerem de la un Dumnezeu, Care fiind atotputernic ne poate da orice dorește El și deci ne poate ajuta oricând.

Pentru că le cerem de la un Dumnezeu cu înțelepciunea și știința nemăsurată, Care cunoaște toate, fie și cele ale celei mai înalte desăvârșiri și prin urmare știe ceea ce este necesar mântuii noastre.

Fiindcă cerem acest ajutor de la un Dumnezeu nemăsurat de bun, cu o dragoste negrăită, totdeauna gata a ne ajuta din ceas în ceas și din moment în moment, pentru victoria duhovnicească și deplină asupra noastră îndată ce aleargă în brațele Lui cu nădejde tare și neclintită.

Și cum e posibil că, Bunul nostru Păstor, cel ce treizeci și trei de ani a alergat căutând oaia pierdută, cu o așa de mare perseverență, Cel ce a bătut drumurile cu atâta oboseală, Cel ce Și-a vărsat tot Sângele Său și Și-a dat viața, cum e posibil, zic acum, ca oaia însăși să-I urmeze și să strige cu mare dorință după El s-o mântuiască, iar El să nu-și întoarcă ochii la ea? Cum să n-o i-a să n-o pună pe dumnezeieștii Săi umeri, făcând un ospăț cu toți îngerii din Ceruri?

Dar dacă Dumnezeu neîncetat și așteaptă cum mare grijă și dragoste, să găsească, ca pe drahma din Evanghelie, pe cel orb și păcătos, s-ar putea ca El să uite pe cel ce-i ca o oaie pierdută? Și cel ce crede totdeauna că Dumnezeu cunoaște inima omului dorind să intre într-însa și să cineze, cum spune Apocalipsa, dându-i harurile Lui, acela totdeauna își pune nădejdea în Domnul. E cu putință oare ca onul să-și deschidă inima către Dânsul, să-L cheme întrânsul, iar El să nu vrea să intre?

A patra cale de a agonisi această nădejde în Dumnezeu și-n ajutorul Lui, e să ne ducem cu gândul la istorisirile sfintelor Scripturi, unde sunt multe fapte expuse, că oricine nădăjduiește în Dumnezeu nu rămâne niciodată rușinat și neajutat.

Înarmează-te, frate, cu aceste patru arme, începi lucrul și luptă să biruiești. Fii sigur că atunci vei dobândi nu numai toată nădejdea în Dumnezeu, ci și neîncrederea în tine.

Nu voi înceta a-ți aminti despre neîncrederea în tine, fiind că-ți este foarte folositor să știi aceasta, că bizuirea în sine este un dușman foarte înverșunat al oamenilor.

Ea e ceva foarte subtil în noi. Uneori trăiește în modul cel mai tainic în inimile noastre, chiar atunci când ni se pare că nu ne încredem în noi și că nădăjduim în Dumnezeu. Deci, ca să poți fugi cât mai departe de această slavă deșartă și să poți lucra neîncrezându-te în tine și cu nădejdea în Dumnezeu, trebuie ca considerația de incapacitatea ta să treacă înainte de considerația atotputerniciei lui Dumnezeu, iar aceste două considerații să premeargă oricăror fapte ale tale.

„Războiul Nevăzut”, Chișinău Tipografia „Uniunii Clericilor Ortodocși din Basarabia”

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

 

LĂSAȚI UN MESAJ