Nădejdea e în harul lui Dumnezeu

0
163

temeliaȘi a prisosit foarte harul Domnului nostru, împreună cu credința și cu dragostea cea întru Hristos Iisus. (I Timotei 1, 14)

Putem trage învățături din felul cum sunt înșirate aceste trei daruri: harul, credința și dragostea.

Mai întâi de toate apare harul ca antipod al oricărei vrednicii personale omenești și ca îndestulare a tuturor dorințelor și trebuințelor noastre. Toată nădejdea noastră stă numai în harul lui Dumnezeu, care ni se și dă nouă, nevrednicilor, din dragostea și milostivirea lui Dumnezeu. Însuși Hristos este întruchiparea vie și expresia limpede a dragostei acesteia.

Amintind istoria convertirii sale, Apostolul Pavel o pune numai pe seama atotputernicului har al lui Dumnezeu, spunând că harul s-a descoperit în el cu îmbelșugare: deși păcatul lui era mare, iubirea lui Dumnezeu l-a covârșit și l-a acoperit cu prisosință cu harul Său. Apostolul Pavel nu uita niciodată aceasta. Conștiința acestui lucru era la temelia marii sale smerenii. Și credința s-a sălășluit în sufletul lui în locul necredinței: nu numai simțământul general, inconștient, al nădejdii în Dumnezeu, ci o credință vie, nestrămutată, în Mântuitorul Cel viu, în Domnul nostru Iisus Hristos. Odată cu această credință înflăcărată s-a aprins și dragostea de Mântuitorul Cel viu.

Așadar, să ne rugăm și noi stăruitor Domnului pentru darurile acestea, și harul ce s-a descoperit în noi să ne umple întreaga ființă. El va schimba pentru noi totul, va îmblânzi necazul ce ne apasă și ne va da puteri noi.

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here