N-am timp!
Adeseori oamenii au timp din belşug pentru tot felul de lucruri zadarnice, iar pentru cele folositoare se vaită că nu le ajunge timpul.
Era un creştin, ca mulţi alţii, care ori de câte ori preotul îi făcea o aluzie sau chemare, el răspundea la fel: „N-am timp, părinte!
De pildă, când preotul îi zicea: „Vino măcar de Paşti, de Crăciun, la hramul Bisericii, de ziua dumitale, spovedeşte – te măcar o dată, de două ori pe an şi împărtăşeşte-te!”, el răspundea la fel, că nu are timp.
N-am timp!
Avea însă omul nostru timp pentru plimbare, petreceri, cleveteală şi câte altele nefolositoare.
După câţiva ani se întâlni cu preotul şi-i zise: „Toţi m-au părăsit, părinte, şi mă simt fară nici un rost şi nenorocit”.
Preotul îi răspunse cu blândeţe şi dragoste: „De, fiule, eu te-am chemat la cele bune şi ai zis că pentru ele nu ai timp. Cele pentru care tu ai avut timp te-au părăsit; nu mai au ele timp pentru tine. Să ştii însă că Acela pentru care tu nu ai avut timp niciodată, te aşteptă încă să vii…”
Timp pentru Dumnezeu
„Cine este, părinte, şi unde-l găsesc?!” „Este Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, şi Se află întotdeauna în Biserica Lui.”
Şi de atunci omul acela a avut timp şi pentru Dumnezeu, trăind mulţumit şi fericit, pentru ca L-a aflat şi i-a urmat poruncile Sale.
Citește și:
O fetiţă a făcut de ruşine pe învăţaţi
Neascultarea părinţilor
De ce nu distruge Dumnezeu lumea
Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016
