(Lorenzo Lotto, Fecioara cu Pruncul şi sfinţi, 1527-1529, ulei pe pânză 113,5 x 152 cm)
Operă de maturitate a lui Lotto, pânza va fi realizată în perioada dintre ultimii ani pe care artistul îi va petrece la Bergamo (este vorba, se pare, despre o comandă privată) şi primii ani după întoarcerea sa la Veneţia.
În oraşul său, Lotto regăseşte puternica personalitate a lui Tiţian, de care totuşi va rămâne departe, datorită recentei experienţe lombarde, mult mai legată de modelul nord-european.
De fapt, naturalismului lombard, care se recunoaşte într-o mare parte dintre operele artistului, i se adaugă o dispunere a figurilor în spaţiu tipică nordului Europei şi în care se
regăsesc ecourile lui Dürer, împreună cu preocuparea artistului de a însufleţi scena, ceea ce îi va da şi ritm.
Ajutată de o gamă de culori deschise, lumina se aşază pe protagonişti scoţând în evidenţă chipurile, cutele veşmintelor şi peisajul bogat în care sunt plasate.
Fecioara este aşezată, sprijinită de trunchiul unui copac tăiat, pe care stă Pruncul; albastrul deschis al veşmântului ei se află într-o delicată armonie cu pielea care pare de alabastru, în timp ce „lumini şi umbre”, scrie Bernard Berenson, „jucând pe chipuri şi pe peisaj sugerează o răcoare proaspătă într-o liniştită zi de vară”.
Albumul de artă „Muzeul Muzeelor”, editura Litera, 2009
