Muzee inedite în Europa: Muzeul Globurilor din Viena

0
131

Singurul muzeu public din lume dedicat exclusiv globurilor,  Globenmuseum  este găzduit de magnificul Palat Mollard din Viena. Deţine în jur de 650 de comori atent  făurite, printre care globuri ale lunii și altor planete,  globuri celeste şi ceasuri (tellurions) asemănătoare planetariilor, care demonstrează mecanic mişcarea Pământului prin acţionarea unei manivele, precum și numeroase instrumente astronomice.

Cele mai importante piese ale muzeului sunt: cel mai vechi glob pământesc (din 1536, produs de Gemma Frisius, doctor belgian şi cosmograf); o pereche de globuri produse de Gerard Mercator, cel mai important cartograf al sec.16; 11 globuri de la familia Blaeu; 10 globuri de Vincenzo Coronelli, veneţian care a produs cele mai frumoase globuri în timpul Barocului Timpuriu.

Vizitatorii pot studia etapele parcurse pentru construirea globurilor şi schimbările petrecute în cunoştinţele de cartografie şi cosmografie şi influenţa lor asupra lumii de-alungul secolelor.
De asemenea, ei au posibilitatea să pună în mişcare, să acţioneze animaţii digitale la două staţii de lucru din aria expoziţiei şi pot vizualiza mai bine abordările fundamentale a ştiinţei globului: Pământul văzut din cosmos, cum să faci o hartă a pământului şi cum să construieşti un glob cu aceste informaţii.

Informaţii despre programul Muzeului Globurilor şi taxe de vizitare găsiţi aici

Puţină istorie…

Surse scrise de mână, datând din epoca modernă timpurie, stau mărturie existenţei globurilor în biblioteca imperială. Din păcate, aceste globuri nu s-au păstrat. Se spune că exista o sferă inelară foarte frumoasă ţinută de figura sculptată a lui Atlas, făcută de Martin Furtenbach în 1535 pentru Raimund Fugger.

Vincenzo Coronelli, celebru învăţat şi iscusit în confecţionarea globurilor, a avut contacte cu curtea Imperială şi cu împăratul Leopold I, căruia i-a prezentat o pereche de globuri superbe, fiecare având diametrul de 110 cm. Globurile erau colorate cu grijă, decorate cu portretul împăratului şi dedicate în cinstea lui. Această pereche de globuri, împreună cu perechea identică aflată în posesia lui Franz Stephan von Lothringen, sunt înfăţişate în planurile marelui hol al bibliotecii imperiale, sub dom, în biblioteca barocă ovală.

Achiziţionarea globurilor este menţionată în a doua jumătate a sec.19. O pereche de globuri făcute de Gerard Mercato (1541 şi 1551) a fost achiziţionată în 1875 de la un proprietar privat. Despre acestea s-a crezut în mod eronat că ar fi aparţinut împăratului Charles V. Când Eugen Oberhummer, un geograf vienez, a făcut cercetări pe tema globurilor antice din Viena în 1921, s-au găsit următoarele: pe lângă cele două globuri gigant, aurite care decorează faţada holului mare deasupra intrărilor estice şi vestice (Gaea susţinînd pe cel terestru şi Atlas globul ceresc) şi cele două perechi de globuri ale lui Coronelli (cu diametru de 68 cm) între dom şi intrare, perechea lui Mercator de 41 cm. Diametru şi un glob ceresc de Gerard Valk (34 cm. Diametru), precum şi o pereche de globuri Blaeu (34 cm) şi două sfere inelare din sec.18.

Aceste obiecte au devenit parte a colecţiei geografice, unde au rămas incognito în timpul dintre cele două războaie mondiale. Interesul pentru globuri a crescut datorită lui Robert Haardt.  Pornind de la ideea că globul este un model tridimensional adevărat şi fără distorsiune, el a început să adapteze modelele existente pentru a construi un nou tip prin care distanţele, unghiurile şi suprafeţele pot fi măsurate direct. Haardt a denumit acest instrument „ rolling globe” (globul care se rostogoleşte). Nu are axă şi este echipat cu înveliş transparent pentru măsurarea suprafeţelor, distanţei şi unghiurilor în km, grade şi mile englezeşti.
Între cele două războaie Robert Haardt cheltuise mult timp şi energie pentru a organiza un muzeu al globului. Nu a renunţat la aceste încercări nici în timpul celui de al doilea război mondial. El a cules informaţii despre globurile vechi, hărţi şi atlase geografice, ilustraţii şi fotografii şi chiar a găsit căile şi cerinţele de a împrumuta obiecte pentru muzeul globului din Viena pe care-l intenţiona să-l fondeze.

Imediat după terminarea războiului, proiectul muzeului a fost reluat. Haardt a găsit mulţi suporteri, care au netezit drumul spre un muzeu al globurilor care să fie pus ca expoziţie în apartamentul privat a lui Haardt, aflat în districtul 4 al Vienei, Gusshausstrasse 20. Între timp Haardt a reuşit să facă rost de câteva globuri remarcabile de la proprietari particulari, cel mai celebru exemplu fiind singurul glob terestru care a supravieţuit a lui Rainer Gemma Frisius, cu un diametru de 37 cm. Încet, încet muzeul lui Haardt se îmbogăţea fie prin împrumuturi de la instituţii publice, fie datorită achiziţiilor ministerului educaţiei. Robert Haardt nu a obosit niciodată să colecţioneze globuri indiferent că erau specimene individuale sau erau sub forma unor simboluri sau ornamente. A colecţionat şi literatură, cataloage, ilustraţii şi descrieri.
La 2 decembrie 1953, Ministerul educaţiei a hotărât să încredinţeze bunurile adunate Bibliotecii Naţionale Austriece. Când Muzeul Globului s-a stabilit la bibliotecă în 1954, 36 de globuri făceau parte din departamentul hărţilor.

V-ar putea interesa şi:

Muzee mai puţin obişnuite