”Mustrarea o faci întotdeauna omului pe care îl ştii şi îţi este cunoscut”

0
107

mstrarea– Părinte, este oare cu putinţă ca cineva să-şi ascundă în mod conştient de duhovnicul său o cădere a sa?

– Da, dar deşi duhovnicul lui ştie de acea cădere a sa sau îşi dă seama de ea, totuşi nu este de folos, nici nu îl va ajuta pe acela dacă i-o va spune. De multe ori văd ceva în nevoinţa celuilalt, îmi dau seama sau ştiu ce a făcut, dar din respect nu-i spun nimic dacă nu mi-o spune el însuşi. Consider ca o constrângere, ca o faptă ruşinoasă faptul de a i-o spune din clipa în care acela nu vrea să o descopere el singur. Subiectul acesta este delicat, deoarece procedând astfel îl vei face de râs. Cum să-l constrângi pe aproapele? Există libertate, numai în cazul când văd că se primejduieşte şi nu este nădejde să fie ajutat din altă parte sau când nu ştie că îşi va sparge capul, adică se va distruge, atunci voi căuta să-i spun ceva, dar cu discernământ.

Este mai bine să dai de înţeles cuiva că este vinovat, din moment ce situaţia o cere, şi el singur să îşi lovească omul cel vechi, pentru că aşa îl va durea mai puţin. Vezi, şi un copil plânge mai puţin atunci când cade singur şi se loveşte decât atunci când cade îmbrâncit de un alt copil. Ca să spună cineva altuia să facă ceva, trebuie ca cel ce va auzi să fie smerit, iar cel ce va spune să fie de zece ori mai smerit şi să încerce să pună în practică ceea ce va spune. Eu voi face una şi jumătate atunci când trebuie să spun altuia să facă una. Şi cu toate acestea mă voi gândi bine dacă o voi spune.

Desigur, mustrarea o faci întotdeauna omului pe care îl ştii şi îţi este cunoscut. Duhovnicul va vedea ce drepturi i-a dat acela şi ce răspundere are pentru el şi potrivit cu acestea va acţiona. Când şi-a luat răspunderea pentru un suflet, atunci mustrarea se impune, fireşte, cu discernământ. Nu ajută faptul de a face pe dascălul cu cineva şi a-l mustra pentru obiceiurile lui, dacă acela nu îţi dă drepturi. Este ca şi cum ar intra cineva în chilia mea şi mi-ar schimba locul lucrurilor, mi-ar pune candela aici, patul acolo, mi-ar atârna metania în altă parte, fără ca să mă întrebe.

Cuviosul Paisie Aghioritul

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here