Muntele McKinley – acoperişul îngheţat al Americii de Nord

0
185
Cei mai înalţi munţi de pe fiecare continent al lumii au o aură mistică şi sunt prezenţi în poveşti adevărate şi legende deopotrivă. Dacă Elbrus este cel mai înalt munte din Europa, Everest din Asia, Aconcagua din America de Sud şi Kilimanjaro tronează asupra Africii, Muntele McKinley este cel mai înalt munte al Americii de Nord.

Situat în inima Alaskăi, relativ neafectat de acţiunile distrugătoare şi necugetate ale civilizaţiei umane, acest munte ne invită să-i cunoaştem măreţia, frumuseţea şi cadrul natural sălbatic. Dar înainte de asta, să ne familiarizăm puţin cu el!

Muntele McKinleyDenali şi McKinley

Munte de legendă al multor triburi de amerindieni, McKinley se înalţă cu 6.168 metri deasupra nivelului mării. Numit şi Denali (adică Cel Mare), de către amerindienii athabaskani din tribul Koyukon, muntele este astăzi inclus în cea mai mare rezervaţie din Alaska, Parcul Naţional Denali.

Amerindienii din tribul Koyukon au fost primii oameni care l-au văzut, alegănd să-şi ridice primele adăposturi la poalele sale. Primul european care l-a văzut şi l-a descris a fost exploratorul britanic George Vancouver. Acesta l-a observat în momentul în care investiga în premieră coasta de sud a Alaskăi, în primăvara anului 1794. Însă primul european care l-a studiat îndeaproape a fost exploratorul rus Lavrenti Zagoskin în anii 1843-1844.

După cumpărarea Alaskăi de către Statele Unite de la Imperiul Ţarist Rus, muntele a primit un nume nou în anul 1896, prin intermediul unui căutător de aur care l-a denumit astfel în onoarea viitorulul preşedinte american, William McKinley. Prima cucerire a vîrfului său îngheţat, a avut loc în anul 1913. Atunci, o echipă de alpinişti şi exploratori compusă din Hudson Stuck, Walter Harper şi Robert Tatum a reuşit să ajungă pe cel mai înalt pisc printr-un traseu de-a lungul Gheţarului Muldrow.

Muntele este situat la circa 275 kilometru sud de oraşul Fairnbanks şi la 210 kilometri nord-vest de oraşul Anchorage.

Face parte din Alaska Range şi este situat în centrul Parcului Naţional Denali. Vârful său este permanenta coperit de gheţuri şi zăpezi, în plus aici se mai găsesc încă unii dintre cei mai mari gheţari alpini din lume. Unii dintre aceştia ating lungimi de circa 48 kilometri. Muntele mai este caracterisat de ceava anume. De frig. Un frig cumplit, alimentat de vânturi năpraznice. Detaliu care-l transformă pe McKinley în cel mai rece loc din America de Nord. Cât de rece?

Ei bine, staţia meteo istalată la altitudinea de 5. 700 metri înregistrează frecvent temperaturi de -60 de grade Celsius. Atunci când viscolele muşcă din gheţuri şi stânci, temperatura scade până la şocanta cifră de -83 de grade Celsius. Temperaturi care pot îngheţa instantaneu un om, chiar dacă acesta este îmbrăcat cu cele mai moderne haine îpotriva frigului. Evident, aceste extreme se ating doar în partea superioară a muntelui, şi doar pe perioada iernii. Iarnă care, aici se durează însă şi opt luni de zile…

munte 2Muntele MicKinley este alcătuit din roci granitice, fiind un munte „de încreţire”. Orogeneza ne spune că muntele este în continuă creştere doarece este ridicat de presiunea tectonică rezultată în urma coliziunii dintre placa pacifică şi placa nord-americană. Aceleaşi forţe colosale care au ridicat Muntele McKinley sunt responsabile şi de cutremurele devastatoare înregistrate în Alaska şi în Insuelle Aleutine.

Turism între urşi, lupi şi alte animale întrun peisaj care-ţi taie răsuflarea

Parcul Naţional Denali atrage în fiecare an mii de turişti din întreaga lumea. Acest lucru se intampla parţial datorită cadrului natural sălbatic şi maiestuos, aproape intact. Denali este de altfel singurul loc din America de Nord unde pot fi observaţi aşa numiţii „Big Five” de pe continent, adică ursul grizzly, lupul, elanul, renul caribu şi muflonul alb.

Pe timpul iernii se poate explora partea joasă a rezervaţiei, cu ajutorul schiurilor sau a săniilor trase de câini care ţin atât de mult de specifiul locului. Se impune deci o vizită la National Park Service’s dog kennel, o canisă specială unde rangerii continuă tradiţia patrulării prin rezervaţie în cănii trase de câini, o frumoasă tradiţie a locului care datează încă din anul 1920.

Principala autostradă a rezervaţiei o străbate pe aceasta de la un capăt la celălalt şi are lungimea de 146 kilometri.

Explorarea acestei rute durează cam 13 ore, cu tot cu popasurile aferente. De la punctul de popas Savage River Check Station se pot închiria autobuze sau serviciile unor ghizi specializaţi. Însă cei care se simt într-adevăr în paradisul lor, sunt iubitorii de drumeţii montane la pas.

Cu toate că rezervaţia este compusă încă din zone totalmente sălbatice, unde prezenţa omului este minimă pe cît posibil, aici există numeroase trasee montane foarte bine marcate şi evidenţiate. Unul dintre cele mai apreciate trasee este cel care duce spre Lacul Horseshoe şi râul Nenana.

De pe acest traseu, Muntele McKinley poate fi văzut de la distanţa de 120 kilometri în zilele însorite. Parcul Naţional Denali este compus în mare parte din păduri de tip taiga şi tundre, alături evident, de ecosistemul alpin. Pădurile sunt alcătuite în mare parte din brazi americani, şi mesteceni. Pe timpul verii tundra este acoperită de licheni şi plante specifice, care înfloresc îndeosebi în luna august. Botaniştii au identificat în Denali aproximativ 1.500 specii de plante.

O mare varietate de animale trăiesc aici în afară de celebrii deja „Big Five”.

Se pot observa vulpi roşii şi polare, jderi, marmote, castori , râşi, iepuri arctici, glutoni, multe specii de rozătoare, păsări de apă şi de pădure, şoimi polari, bufniţe, acvile de munte. Aici trăiesc de fapt un număr de 167 specii de păsări. Viaţa şi activitatea tuturor animalelor de aici este dictată de ciclul anotimpurilor.

munte 3Toate speciile vegetale şi animale sunt adaptate la temperaturi subarctice. Pe timpul lungilor luni de iarnă împrejurimile sunt liniştite; majoritatea mamiferelor hibernează sau îşi restrăng activităţile; păsările au migrat deja spre zone sudice, mai calde. Lupii însă îşi intensifică activitatea. Toate animalele sunt strict ocrotite. Turiştii sunt avertizaţi cu toate mijloacele asupra potenţialului periculos al unor specii cum sunt urşii şi elanii.

Cele mai bune momente pentru observarea animalelor sunt dimineaţa devreme şi după amiază. Rangerii sfătuiesc orice turist să păstreze o distanţă minimă de 300 metri faţă de orice fel de urs întâlnit, oricât de paşnic ar părea acesta. Pe toată suprafaţa rezervaţiei autorităţile statului Alaska au ridicat patru mari tabere de campare cu cortul, precum şi 120 de cabane mici, care pot fi rezervate şi închiriate pe tot timpul anului de către iubitorii de natură sălbatică, aventură  şi, de ce nu ? Adrenalină!

Sursa: Descopera.ro

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here