Nu contează cât de asiduu lucrezi; contează cât de inteligent lucrezi

0
127

Munca Un om a auzit că dacă va munci din greu se va îmbogăţi. Munca cea mai grea pe care o cunoştea era săpatul gropilor, aşa că s-a apucat să sape gropi adânci în curte. Nu s-a îmbogăţit; nu s-a ales decât cu o durere de spate. A muncit din greu, ce-i drept, dar nu s-a gândit să-şi stabilească priorităţile.

Organizează sau agonizează

Talentul de a jongla cu succes cu trei sau patru proiecte cu prioritate absolută este o cerinţă esenţială pentru orice lider. O viaţă în care toate merg bine va fi în cele din urmă o viaţă în care nimic nu merge bine.

Abordarea priorităţilor

Foarte important/ foarte urgent: Atacă aceste probleme în primul rând.

Foarte important/mai puţin urgent: Stabileşte termene de predare şi introdu aceste proiecte în rutina zilnică de lucru.

Mai puţin important/foarte urgent: Găseşte moda­lităţi rapide şi eficiente de a rezolva aceste proiecte fără o implicare personală prea intensă. Dacă este posibil, însărcinează cu rezolvarea lor un asistent care se poate descurca.

Mai puţin important/Mai puţin urgent: Aici se încadrează lucrările de rutină, consumatoare de timp, cum este îndosarierea. Adună aceste lucrări şi rezolvă-le în segmente de o jumătate de oră în fiecare săptămână; dă această sarcină altcuiva; sau nu le faci deloc. Înainte de a lăsa pe mâine ce poţi face azi, studiază bine problema. Există şansa să le poţi amâna fără termen.

Alege, altfel pierzi

Fiecare dintre noi este fie un iniţiator, fie unul care reacţionează atunci când este vorba de planificare. Un exemplu edificator este calendarul nostru. întrebarea nu este “Oare voi avea o agendă plină?”, ci “Pe cine voi include în agenda mea?”. Dacă suntem lideri, întrebarea pe care trebuie să ne-o punem nu este; “Voi avea de-a face cu oamenii?” ci “Cu ce oameni voi avea de-a face?”. Concluzia mea este că liderii tind să iniţieze, iar cei care îi urmează tind să reacţioneze.

Evaluează, altfel te blochezi

Un veteran în luarea deciziilor mi-a dat acest sfat simplu şi concis: decide ce trebuie să faci şi fă acel lucru; decide ce nu trebuie să faci şi nu face acel lucru. Cu toate acestea, evaluarea priorităţilor nu este chiar atât de simplă. De multe ori situaţia nu poate fi descrisă în alb şi negru, ci mai degrabă în multe tonuri de gri. Am constatat că ultimul lucru pe care îl ştim este ce să punem pe primul plan.

Întrebările ce urmează te vor ajuta în procesul de stabilire a priorităţilor:

Ce se aşteaptă de la mine? Un lider poate renunţa la tot în afară de responsabilitatea finală. Întrebarea la care acesta trebuie să primească neapărat un răspuns înainte de a accepta un nou post este “Ce se aşteaptă de la mine?”. Cu alte cuvinte, care sunt lucrurile pe care nimeni în afară de mine nu le poate face? Oricare ar fi acestea, ele trebuie să stea în capul listei de priorităţi. Dacă nu reuşeşti să le faci, vei îngroşa rândurile şomerilor Există, desigur, multe responsabilităţi la nivelurile inferioare funcţiei tale, dar numai câteva sunt cele pe care tu şi numai tu le poţi face. Discerne între lucrurile pe care trebuie să le faci tu şi cele care pot fi puse în sarcina altcuiva.

Rezervă-ţi un minut alcătuirii unei liste cu ceea ce ţi se cere să faci în postul respectiv (în ordinea priorităţilor, dacă este posibil).

Ce îmi oferă cel mai mare profit?

Efortul depus trebuie să fie pe măsura rezultatelor scontate. Întrebarea pe care trebuie să mi-o pun fără încetare este: “Oare fac ce ştiu să fac mai bine şi obţin un bun profit pentru organizaţie?”.

In multe organizaţii, cele trei probleme care apar cel mai frecvent sunt:
  • Abuzul: Prea puţini angajaţi fac prea mult.
  • Nefolosirea: Prea mulţi angajaţi fac prea puţin.
  • Folosirea greşită: Prea mulţi angajaţi fac ce nu trebuie să facă.

Bo Jackson era apărător în echipa de fotbal a liceului. Era bun, dar nu a reuşit să-şi ducă echipa în campionat. De fapt, au terminat sezonul cu trei partide câştigate şi şapte pierdute. La Universitatea Auburn, când toţi cei trei fundaşi au fost indisponibilizaţi, antrenorul lui Bo i-a cerut să intre în joc “până când se fac bine titularii”. Bo nu a fost prea încântat, dar a făcut-o. Ce a urmat este de domeniul legendei. Iată un exemplu excelent de răspuns la întrebările despre profit.

Gândeşte-te un minut şi alcătuieşte o listă cu ceea ce îţi aduce cel mai mare profit în munca ta.

Ce iţi oferă cea mai mare satisfacţie? Viaţa este prea scurtă şi e păcat să nu fie şi plăcută. Cel mai bine lucrăm dacă ne place ceea ce facem. Cu puţin timp în urmă am ţinut un discurs la o conferinţă a liderilor în care am încercat să prezint acest principiu. Titlul prelegerii mele era “Acceptă această slujbă şi iubeşte-o”.

I-am îndemnat pe cei din public să se gândească la o activitate care le place atât de mult încât ar desfăşura-o cu drag chiar şi fără să fie plătiţi. Apoi le-am recomandat să înveţe să o facă atât de bine încât oricine să fie fericit să-i plătească pentru ea. Andy Granatelli a spus că atunci când transformi ceva într-un mare succes, asta nu e munca. Este un mod de viaţă. Te bucuri pentru că în felul tău contribui la progresul omenirii. Sunt convins de asta! Gândeşte-te un minut ce îţi dă cea mai mare satisfacţie în munca ta.

Succesul în munca va spori considerabil dacă factorii C, P şi R (Cerinţe, Profit şi Recompense) sunt egali. Cu alte cuvinte, dacă cerinţele slujbei mele sunt proporţionale cu eforturile mele de a obţine cel mai mare profit şi toate acestea îmi produc o mare satisfacţie, atunci voi reuşi, cu condiţia să acţionez într-o ordine a priorităţilor.

”Dezvoltă liderul din tine”, John C. Maxwell

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here