În 1759, James Watt a început să se gândească că forţa aburilor ar putea fi pusă la treabă în multe alte scopuri decât antrenarea pompelor din minele de cărbuni.
În 1763, în cadrul muncii sale salariate de fabricant de instrumente matematice la Universitatea din Glasgow, i s-a trimis la reparat un model funcţional al motorului cu aburi Newcomen. Această reparaţie, aparent de rutină, s-a dovedit a marca un monument istoric. Watt a repus în stare de funcţionare şi, în timp ce 1-a reparat, a observat câteva defecte semnificative în proiectarea maşinii. Vechiul motor Newcomen era de fapt extrem de ineficient, consumând cantităţi enorme de aburi (şi prin urmare cantităţi enorme de cărbune) pentru a face destul de puţină treabă.
A mai văzut că ar putea îmbunătăţi motorul dotându-l cu o cameră separată de condensare a aburilor. Ulterior a găsit şi alte căi de mărire a randamentului motorului, adăugând o pompă de aer pentru evacuarea aburilor consumaţi, o manta de aburi pentru cilindru, menită să asigure cilindrului o temperatură la fel de mare ca a aburilor care intrau în el, şi dubla acţiune pentru motor.
Ideile lui Watt erau destul de simple în mintea lui, dar punerea în practică şi testarea lor l-au costat o grămadă de bani, şi Watt a trebuit să se îndatoreze pentru a demonstra meritele motorului său perfecţionat. I-a cedat dr. Roebuck, fondatorul Carron Ironworks, două treimi din profitul ce urma să fie obţinut de pe urma invenţiei lui în schimbul supor¬tării costurilor. A fost construit un motor la Kinneil, lângă Linlithgow.
În timp ce îl construia, Watt a văzut şi alte modalităţi de a-l îmbunătăţi În 1768, James Watt l-a întâlnit pe Matthew Boulton, care deţinea Soho Engineering Works. Boulton a fost de acord să cumpere partea lui Roebuck pentru a putea lucra alături de Watt. În 1774, Watt a început, în asociere cu Boulton, producerea noului motor cu aburi la Soho Engineerings, protejat de un brevet pe care Watt avusese prevederea să-l scoată în 1769. Parteneriatul a fost unul neobişnuit de fericit. Watt s-a preocupat de partea tehnică, iar Boulton a văzut de afaceri. Între 1781 şi 1785 Watt obţinut nu mai puţin de şase brevete pentru alte dispozitive componente, printre care regulatorul centrifugal, un dispozitiv cu autoreglare care asigura motorului cu aburi o turaţie uniformă în timpul funcţionării. În scurt timp, motorul cu aburi perfecţionat de James Watt a ajuns să fie preferat motorului lui Newcomen pentru acţionarea pompelor în mine şi nu numai. Cel puţin un motiv era evident: avea un consum de patru ori mai mic – o economie substanţială. Dar imaginaţia lui Watt zburda mai departe. De ce ar fi fost utilizată această maşinărie extrem de eficientă doar pentru evacuarea apei din mine? De cenu ar fi putut antrena trăsurile pe drum sau vapoarele pe apă? În 1784, Watt a descris o trăsură cu aburi într-unul din brevetele sale, dar dintr-un motiv oarecare l-a descurajat pe William Murdoch, asistentul lui, să facă experimente în această direcţie. Vehiculul la care se gândeau cei doi ar fi mers pe drumuri obişnuite. Watt nu se gândise să utilizeze şine şi propunerea făcută de alţii în ultimii ani de viată nu i-a stârnit niciun interes.
Fiul lui, numit tot James Watt, a pus în 1817 motorul cu aburi a tatălui său pe primul vapor cu aburi englezesc lansat la apă, Caledonia. Contribuţia deosebită a lui James Watt la Revoluţia Industrială – şi la viaţa secolelor XIX şi XX – a fost motorul cu aburi mai eficient, motor care avea să transforme lumea secolului al XlX-lea. Watt şi-a dat seama că motorul lui putea fi folosit în locomoţie. În bună parte datorită inven¬ţiilor lui Watt şi a viziunii acestuia a început era vapoarelor cu aburi -şi, în ciuda lui însuşi, era căilor ferate. Motorul cu aburi al lui Watt a fost una dintre cele mai mari şi mai semnificative invenţii din ultimele trei secole.
Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden
Jurnal Spiritual
