Gottlieb Daimler a inventat prima motocicletă cu motor pe benzină în 1885. A fost, la drept vorbind, o simplă punere laolaltă a două invenţii separate: motorul pe benzină şi bicicleta, în acest caz făcută din lemn. Daimler a folosit un motor nou inventat construit de Nikolaus August Otto. Otto inventase motorul cu ardere internă în patru timpi în 1876. Daimler nu a făcut decât să monteze motorul termic al lui Otto pe o bicicletă de lemn şi astfel a creat motocicleta. Probabil că vehiculul avea un carburator cu jiclor, întrucât asistentul lui Daimler, Whilhelm Maybach, lucra pe atunci la această invenţie.
Motocicleta lui Daimler avea cele două roţi normale, în faţă şi în spate, dar avea şi câte o roată mai mică pe arcuri de fiecare parte, cu rol de lonjeron. Structura principală era din lemn, cu roţi cu spiţe din lemn şi bandaj din fier. Vehiculul era poreclit „rupe-oase”.
Se spune uneori că lui Daimler doar i se atribuie inventarea motocicletei, ca şi cum n-ar fi inventat-o cu adevărat. Motivul constă în faptul că existaseră unele încercări anterioare. In 1869, Sylvester Howard Roper din Roxbury, Massachusetts, inventase o bicicletă echipată cu un motor mic cu aburi – un motor cu doi cilindri alimentat cu praf de cărbuni – montat între roţi. Motorul avea tije conectoare care antrenau o manivelă de pe roata din spate. Vehiculul lui Roper a fost prezentat la târguri şi reprezentaţii de circ din America.
Motocicleta nu a stârnit mare vâlvă la acea vreme; interesul major era pentru vehiculele cu trei sau patru roţi. In această fază experimentală, era oricum foarte greu să faci motocicleta să meargă şi să o ţii în mişcare, nemaipunând la socoteală problema suplimentară a răsturnării. Dar au existat câteva mici încercări de îmbunătăţire a acestor vehicule. Ulterior Daimler a venit cu o motocicletă cu aspect mai sofisticat, Millet-ul cu cinci cilindri din 1892. Avea motorul montat pe butucul roţii din spate; de fapt, vilbrochenul forma osia din spate.
Primul vehicul pe două roţi care s-a bucurat de un succes real a fost Hildebrand & Wolfmuller, din 1894. Avea cadrul asemănător celui al unei biciclete de damă şi un rezervor de combustibil montat pe partea înclinată a cadrului tubular. Motorul era montat pe partea de jos a cadrului şi era conectat direct prin tije la o manivelă montată pe osia din spate. Pentru a readuce pistonul în poziţia de aprindere, utiliza o pereche de benzi elastice rezistente. Apoi, în 1895, firma franceză DeDion-Bu a proiectat un model care a ajuns să fie produs în masă şi a făcut posibilă intrarea motocicletei în viaţa de zi cu zi. Aceasta era pusă în mişcare de un motor mic şi mai uşor în patru timpi, cu turaţie mare, care a fost imitat de mulţi alţi producători, printre care Harley-Davidso America.
Invenții care au schimbat lumea”, Rodney Castleden
Jurnal Spiritual
