Thomas Cranmer (1489-1556), imediat după încheierea studiilor la Cambridge, pleacă la Erasmus din Rotterdam care îi propune, în favoarea lui Henric al VIII-lea, să dezbată solicitarea acestuia de divorţ prin universităţile din Europa.
Ca recompensă, acesta este avansat ca arhiepiscop de Canterbury de către rege, iar în 1532 este confirmat şi de Papa Clement al Vll-lea.
În calitatea sa de arhiepiscop a declarat în 1533 căsătoria regelui cu Catarina de Aragon ca fiind nulă, trei ani mai târziu, la fel şi căsătoria cu Anna Boleyn şi încă o dată, în 1540, a anulat căsătoria cu Anna din Cleve.
Cranmer însuşi a fost antrenat în diferite influenţe reformiste, iar mai apoi, făcând o călătorie în scopuri politice în Germania, se căsătoreşte în Nürnberg pe ascuns cu nepoata unui slujbaş luteran.
Abia odată cu venirea pe tron a lui Eduard al VI-lea au intervenit reforme mai dure. Ca mai apoi sub Maria a Catolicilor să înceapă reformarea Bisericii Catolice, Cranmer a fost judecat ca fiind eretic, iar după ce şi-a retras majoritatea ereziilor a fost ars pe rug la Oxford în 1556.
“1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila
