Compozitorul italian şi prim reprezentant al muzicii bisericeşti al secolului al XVI-lea Giovanni Palestrina (aprox. 1525-1594) este unul dintre primii compozitori care primesc recunoaştere mondială.
Până în zilele noatre peste cele 100 de liturghii, madrigale precum şi muzică universală ocupă un loc important în istoria literaturii muzicale. Renumele său şi-l stabileşte prin „Salvarea muzicii bisericeşti” în cadrul Conciliului de la Trento (1545-1563).
În anul 1551, Palestrina ocupă postul de capelmaistru la catedrala Sf. Petru din Roma. După ce iniţial Papa prin interzicerea muzicii bisericeşti polifonice dorea să o desfiinţeze în favoarea muzicii tradiţionale gregoriene, însă prin compoziţia sa la şase voci „Missa Papae Marcelii”, Palestrina a reuşit să-l convingă pe papă, că chiar şi în cadrul unei compoziţii polifonice demnitatea divină poate să fie exprimată şi transmisă..
Ceea ce va rămâne în istoria muzicii ca fiind „Stilul Palestrina” este caracterizat ca fiind balanţa desăvârşită dintre dirijarea unor voci separate, ca un contrapunct integrat organic şi înfăptuirea intenţiei religioase.
“1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila
