Momente de referință din istoria universală – Cruciada lui Barbarossa şi moartea acestuia

0
312

barbarossa3Împăratul Frederic I a rămas în istorie cu numele de Barbarossa (Barbă roşie) care „a intrat cu mare slavă în Țara Sfântă”.

Legenda spune că Frederic I, rege german şi împărat, aşteaptă pe Muntele Kyffhauser să revină pentru a aduce Germaniei unitate şi putere.

Iniţial, legenda vorbea despre nepotul său, Frederic al II-lea, dar credinţa populară i-a atribuit-o mai târziu lui Barbarossa: marele împărat din dinastia Staufer a dus puterea coroanei germane pe culmi nemaiîntâlnite până atunci, ba, mai mult, a echilibrat raportul de putere dintre coroana imperială şi papalitate.

Atunci când la 1189 împăratul a pornit în cruciadă spre Ţara Sfântă, „a luat crucea”, cum se spunea la acea vreme, imperiul său era bine organizat, succesiunea era asigurată, iar puterea dinastiei Staufer era incontestabilă.

Dar împăratul îşi găsi sfârşitul în Asia Mică. Frederic I a murit înecat, la 10 iunie 1190, în râul Saleph.

Într-o relatare a vremii se spunea: „împăratul fu primit de armeni cu mari onoruri. El petrecu mai multe zile la aceştia, iar apoi porni la drum spre Antiohia. Faima înţelepciunii sale şi a oştirii sale de neînvins creştea cu fiecare zi, iar în faţă-i nu mai ieşea niciun duşman.

Şi mergând, împăratul a ajuns la un râu – o, aceste întâmplări neaşteptate şi nedorite! Sau poate că e voia Domnului, care de nepătruns este pentru oameni. În apele învolburate ale acelui râu s-a înecat împăratul, un om a cărui valoare îl face de neuitat, un om lăudat de oameni înţelepţi, nu numai pentru că a descins dintr-o viţă aleasă şi a stăpânit peste multe popoare ca nepot al unor mari conducători, ci şi pentru că, din dragoste pentru Hristos, mai mare ca a celorlalţi conducători creştini, şi-a părăsit ţara-mamă, bunăstarea de acasă şi o viaţă în farmec şi splendoare…”.

“1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila