Moartea omului – pragul liturgic al ființei

0
124

moarteaBiserica Ortodoxă păstrează nealterată moștenirea nemuritoare a Duhului Sfânt  și învățăturile Mântuitorului nostru Iisus Hristos care ne duc către viața veșnică. În viața ei lăuntrică, Biserica este ”plină de Sfânta Treime”, pulsând și simțind puterea lui Dumnezeu de înființare a lumii în oameni și în creație.  Biserica este așadar organismul viu, dumnezeiesc și omenesc deopotrivă, în care oamenii botezați în numele Sfintei Treimi intră în viața lui Dumnezeu, se împărtășesc de tainele veacului viitor și trăiesc în taină bucuria cea veșnică.

Viața omenească a creștinului ortodox este un permanent ritm liturgic nou și înnoitor, în care omul primește lumină din lumina lui Hristos, intră în sensul și în lumina de har a sărbătorilor Bisericii, așteptând învierea morților și viața veacului ce va să fie. Prin taina prezenței lui Hristos în ea și prin taina rugăciunii, Biserica devine întreagă, o inimă care bate în ritmul inimii lui Dumnezeu, devine Trupul Lui eclezial, frânt pentru iertarea păcatelor și înviat din morți prin slava Tatălui.

Așa încât toate evenimentele vieții omenești sunt ritmate de har și orientate liturgic spre Împărăția lui Dumnezeu. Nașterea omului, plină de durere pentru mamă și prunc, este sfințită prin nașterea  ”din apă și din duh” (Ioan 3, 5), creșterea în vârstă este plinită prin creșterea duhovnicească a Mirungerii, prin care darurile Duhului Sfânt lucrează împreună cu libertatea umană sfinţind firea și prefăcându-o în Biserică a Celui Preaînalt. Hrănirea ca întreținere a vieții omenești își are culmea sfântă în hrănirea cu Dumnezeu, în Sfânta și dumnezeiasca Împărtășanie, prin care Trupul lui Hristos se unește cu trupul nostru spre sfințire și luminare. Iubirea firească a oamenilor este pecetluită sfințitor în Taina Cununiei, prin care cei doi devin un singur trup, cinstitor de Dumnezeu și născător de viață. Moartea omului este pragul liturgic al ființei, în care omul, așteptând veșnicia, își recapitulează toată lumina vieții sale și îl întâlnește pe Hristos, Dorirea veacurilor și a întregii sale vieți.

Așadar evenimentul morții, ca o așteptare și o întâlnire cu Dumnezeu, ca  un bilanț integrator al vieții pământești și ca o concluzie definitivă la lucrarea noastră de oameni, este o taină a iubirii lui Dumnezeu, o istorie a iubirii personale jertfite pe altarul lui Hristos și un început de veșnicie pentru sufletul care se unește cu El.

Ritualul înmormântării și toate slujbele liturgice ortodoxe, pline de sensuri sfinte și de îndemnuri sfințitoare, sunt de o diversitate fascinantă și de o unitate paradoxală. Tradiția Sfântului Duh devine, așadar, sărbătoare a ființei și liturghiei a sufletului, pentru omul care pleacă de pe pământ spre cer și pentru cei ce-l însoțesc cu durere și cu bucurie până la mormânt. Pomenirea morților este o expresie a iubirii de oameni a lui Dumnezeu și a fiilor Săi după har, a creștinilor. Este taina împărtășirii din milostivirea Creatorului și taina milostivirii între frați, dăruirea de sine și dăruirea creației întregi lui Dumnezeu, Ziditorul tuturor.

”Ritualul Ortodox al Înmormântării pe înțelesul tuturor”, Pr. Mihail Adeodatus Ungureanu

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here