Moartea e incomprehensibilă pentru mintea umană

0
85

russian-orthodox-church-candlesSă-ţi aduci aminte de ieşirea ta din pământul Egiptului în toate zilele vieţii tale…

Mare e taina morţii! Moartea este naşterea omului din viaţa pământeană vremelnică, în viaţa veşnică. În timpul împlinirii tainei morţii ne lepădăm de pe noi învelişul nostru grosolan – trupul, şi, cu fiinţa noastră sufletească subţire, eterică, trecem într-o altă iume, în lăcaşul fiinţelor de acelaşi fel cu sufletele. Lumea aceasta e inaccesibilă organelor grosolane ale trupului prin care, în timpul petrecerii noastre pe pământ acţionează simţurile, şjrnhiri ce de fapt aparţin propriu zis sufletului. Sufletul ieşit din trup e nevăzut si ne este inaccesibil, ca şi celelalte realii ale lumii nevăzute. Vedem doar în timpul săvârşirii tainei morţii neînsufleţirea, subita golire de viaţă a trupului, apoi el începe să se descompună şi noi ne grăbim să-l ascundem în pământ; acolo el devine victima putrezirii, a uitării. Ce s-a întâmplat însă şi ce se întâmplă cu sufletul care a părăsit trupul ? Aceasta rămâne pentru noi – în condiţiile posibilităţilor noastre de cunoaştere, necunoscut.

Adâncă taină e moartea! Până la luminarea omenirii cu lumina creştinismului omul avea cele mai false si mai grosolane noţiuni despre nemurirea sufletului; cei mai mari înţelepţi ai păgânătăţii se mulţumeau cu speculaţii şi bâjbâieli în această privinţă. Totuşi, şi inima omului căzut, cât ar fi de întunecată şi de tocită, simţea permanent, ca să zic aşa, îşi simţea veşnicia. Toate religiile idolatre dau mărturie de aceasta: toate îi  făgăduiesc omului viaţa de după moarte – fericită sau nefericită, în funcţie de meritele pământeşti.

Suntem pribegi, trecători pe pământ, şi ne este de primă trebuinţă să ne cunoaştem soarta în veşnicie. Dacă în timpul scurtei noastre pribegii grijile noastre se concentrează asupra modului în care am putea să depărtăm de noi tot ce e suferinţă şi să ne înconjurăm de tot ce este plăcut: cu atât mai mult trebuie să ne îngrijim cu privire la soarta noastră în veşnicie. Ce săvârşeşte cu noi moartea ? Ce are de întâmpinat sufletul dincolo de limita substanţialităţii ? Oare nu cumva acolo nu există răsplată pentru bine şi rău, pentru binele şi răul făcut de oameni pe pământ, cu voie şi fără voie ? Oare nu cumva nu există această răsplată, în timp ce răul, pe pământ, în ansamblu, progresează şi triumfă iar binele e prigonit şi suferă ? E de neapărată trebuinţă, e de primă necesitate să descifrăm taina morţii şi să vedem cu ochii cugetului ce-l aşteaptă pe om dincolo de mormânt.

Cuvânt despre moarte, Ignatie Briancianinov

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here