Mlaștina de la Peșteana, unde plantele mănâncă muște, iar balta înghite vacile țăranilor

Planta carnivoră Drosera rotundifolia, în mlaștina de la Peșteana, județul Hundedoara

Mlaștina de la PeșteanaCând îl privești de la o distanță de câțiva metri, pâlcul de mesteceni pitici nu pare să adăpostească nimic interesant. Dar în mijlocul copacilor se întinde o plapumă moale de mușchi îmbibați de apă, cunoscută drept mlaștina de la Peșteana. Aici, în vestul Țării Hațegului, trăiește Drosera rotundifolia. Este una dintre puținele specii de plante carnivore din România, denumită popular Roua cerului.

Drumul din satul hunedorean Peșteana până la mlaștină este foarte ușor. In 15-20 de minute parcurgi lejer distanța de 1,5 kilometri. Se merge peste dealurile ce despart două localități cu nume asemănătoare: Peșteana și Peștenița. Deși nu vei obosi prea tare urcând cele două-trei povârnișuri care te despart de mlaștină, s-ar putea să ai probleme în a nimeri drumul: nu există niciun indicator sau panou care să prezinte acest obiectiv turistic.

Dar, așa cum am aflat de la geograful Cristian Ciobanu, administrator de patrimoniu în cadrul Geoparcului Dinozaurilor „Țara Hațegului”, acest lucru nu este tocmai unul regretabil. Deși face parte dintr-o rezervație botanică protejată de două hectare, inclusă în Geoparc, mlaștina de la Peșteana ocupă de fapt o suprafață destul de mică din toată această zonă și nu ar putea susține un turism de masă. Potrivit lui Ciobanu, lipsa de popularitate a smârcurilor de la Peșteana îi ajută pe cercetători să păstreze aria nealterată. Acest lucru ar fi dificil de realizat dacă în fiecare zi ar veni aici zeci de turiști care ar intra în mlaștină.

50 de muște, porția anuală de mâncare în mlaștina de la Peșteana

O soluție care ar proteja plantele carnivore și în același timp i-ar mulțumi pe vizitatori ar fi construirea unui podeț pe deasupra mlaștinii, pe care turiștii să poată păși pentru a vedea Roua cerului fără să calce pe mușchi, spune administratorul Geoparcului. Aflată între culmile mai multor dealuri, mlaștina de la Peșteana este alimentată de apa de ploaie care se vine de pe coline și se strânge la poalele lor.

„Drosera rotundifolia este un relict glaciar: a rămas de pe vremea ultimei glaciațiuni. Asta înseamnă că ea a trăit în vremuri în care cea mai mare parte a pământului era acoperită de gheață, și singurele locuri cu apă erau mlaștinile. Planta a devenit carnivoră ca să-și completeze dieta pentru că solul în astfel de condiții este foarte sărac. Ea mănâncă musculițe ca să-și ia substanțele de care are nevoie.

A rămas carnivoră deoarece în mlaștina de la Peșteana încă sunt aproximativ aceleași condiții din vremea erei glaciare”, explică Cristian Ciobanu.

Frunza de Drosera rotundifolia, nu mai mare decât o unghie; are în partea superioară peri roșii ce secretă o substanță cleioasă. Aceasta se adună în vârful lor sub forma unor picături strălucitoare (de unde și numele de Roua cerului). Dacă pui mâna pe o astfel de perie lipicioasă, nu vei fi nici înghițit, nici înțepat. Insă degetele tale se vor umple de cleiul care se va întinde între ele ca o gumă de mestecat. Atrase de culorile strălucitoare ale perilor și de picăturile de „rouă”, insectele se lipesc de frunze și nu mai pot zbura. Perii se încolăcesc în jurul insectei și secretă un suc lipicios care o sufocă. Ea este apoi digerată timp de câteva zile, până când din insectă nu mai rămâne decât scheletul chitinos. Drosera rotundifolia consumă aproximativ 50 de insecte pe an.

Mlaștina de la Peșteana și monstrul care mănâncă vite

monstrulÎn sat, oamenii nu vorbesc despre mlaștina Peșteana, ci despre „tăul fără fund” („tău” înseamnă „baltă” sau „lac”). De el sunt legate mai multe legende. „Se spune că el comunică cu marea și că n-are fund. Unii spun că au legat prăjini una de alta; că au ajuns la zeci de metri adâncime și că tot n-au dat de fund”, povestește geograful. O altă legendă spune că în mlaștină trăiește un monstru. El ar manca vacile sătenilor, după ce un diavol le ademenește pe animale să pască aproape de baltă.

În realitate, dacă vei merge pe covorul pufos de mușchi, nu vei fi înghițit de niciun monstru. Doar picioarele ți se vor afunda puțin în stratul moale de vegetație. Așadar, dacă te încumeți să cauți Roua cerului, cel mai bine ar fi să intri desculț în baltă ca să nu îți uzi încălțămintea.

Roua cerului nu este singura plantă carnivoră ce trăiește în România. Drosera Obovata se întâlnește în județul Harghita, Pinguicula alpina și Pinguicula vulgaris în Munții Bucegi, Utricularia vulgaris în Delta Dunării.

Sursa: greatnews.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here