Toţi cei care an de an, în ziua de 27 octombrie, urcă Dealul Patriarhiei să se închine la sfintele moaşte ale Cuviosului Dimitrie, iau asupra lor povara dulce a răbdării. Astfel ei se înstrăinează de cursul vieţii cotidiene şi intră într-o altă ordine lăuntrică.
De altfel, cuvântul pelerin provine din latinescul peregrinus care înseamnă străin. Practic toţi cei care se pun la rândul ce duce la sfintele moaşte, se aşază duhovniceşte chiar în faţa Sfântului Dimitrie. La trecerea pe dinaintea raclei nu poţi zăbovi prea mult – astfel încât scurta „întrevedere” cu moaştele Sfântului este o mică încununare a dorinţei de a-i fi alături în vecii vecilor. De aceea, mulţimea mare a pelerinilor rămâne un lucru deopotrivă uimitor şi îmbucurător. Asta cu atât mai mult, cu cât nu ştim care dintre politicienii noştri […] ar putea să adune în jurul lor măcar cinci oameni care să nu urmărească vreun interes pământesc.
„Multe sunt minunile Sfântului Dimitrie, dar mai importantă decât vindecarea trupească este lucrarea tainică pe care Sfântul Dimitrie o săvârşeşte în sufletul omului, faptul că foarte mulţi credincioşi vin şi îngenunchează la sfintele sale moaşte şi se ridică senini, luminaţi, îndreptaţi, pocăiţi şi iertaţi prin rugăciunea şi binecuvântarea Sfântului. Aceasta cred că este cea mai mare vindecare pe care Sfântul Dimitrie o săvârşeşte”.
Dobândind mângâiere prin caldele tale ocrotiri, alergăm către tine, Sfinte Dimitrie, şi te rugăm: izbăveşte-ne de lucrul mâinilor noastre şi ne luminează ca să pricepem că tu însuţi eşti cel care iconomiseşte lucrarea fiecărui cuvânt care mărturiseşte faptele şi minunile tale.
Uşoară precum un fulg
Vreme de doi ani, tânăra Alexandrina P., care era stăpânită de un duh necurat, a încercat să-şi găsească izbăvirea prin mijlocirile şi rugăciunile mai multor preoţi. Povara acestei asupriri demonice se datora unor blesteme necugetate ale părinţilor ei.
În cele din urmă, preotul din parohia în care fata locuia, a sfătuit-o că lucrul cel mai bun ar fi să meargă dimpreună la moaştele Sfântului Dimitrie Basarabov, aflate la Patriarhie şi astfel să ceară ajutorul lui. Lucrul acesta urma să se întâmple a doua zi, tocmai la praznicul Cuviosului.
În noaptea care a urmat, tânăra a visat un chip hidos, care a înspăimântat-o foarte tare şi care i-a spus cu ură:
– Trebuie să ies din tine, de frica Sfântului Dimitrie. Dar voi fi la pândă şi mă întorc la primul pas greşit!
A doua zi, pe 27 octombrie, fata l-a însoţit pe preotul paroh la Patriarhie, pentru a se aşeza la rândul ce urca dealul. În cele aproape zece ore de aşteptare, până când a ajuns în faţa raclei ce fusese scoasă afară pentru închinare, Alexandrei i se făcea din ce în ce mai rău. Când mai avea câţiva paşi, a cuprins-o leşinul, iar în clipa când a sărutat moaştele Sfântului a simţit o arsură de parcă îi luase foc gura. Pe tot drumul de întoarcere spre casă, părintele a sprijinit-o, iar ea nu se mai putea opri din plâns. După un lung şi greu somn, fata s-a trezit vlăguită, dar cu senzaţia că este uşoară precum un fulg. De atunci, Alexandrina P. a fost izbăvită de asuprirea drăcească şi foarte adesea vine la căpătâiul ocrotitorului ei, prin ale cărui sfinte moaşte şi-a aflat tămăduirea.
Curăţia vieţii tale le este înfricoşătoare necuraţilor draci şi de aceea, nerăbdând ei darurile milostivirii tale, încă o dată îi vădeşti că sunt vrăjmaşi ai firii omeneşti. Milostiveşte-te asupra noastră, Preacuvioase Dimitrie şi ne izbăveşte de toată asuprirea şi de poticnirea întru gânduri spurcate.
În ceasul al XIII-lea
„Sunt chirurg ginecolog de aproape două decenii şi multă vreme am trăit în pace şi din belşug! Începând din 1999, viaţa mea s-a dat peste cap din senin… într-o noapte, am visat o mulţime de nou-născuţi care parcă înotau pe sub apă, într-un acvariu uriaş, aflat chiar în faţa mea şi păreau că se sufocă; fiindcă pipăiau cu disperare peretele de sticlă, căutând o ieşire. N-am să le mai pot uita niciodată ochii aceia mari şi disperaţi ce priveau spre mine! De a doua zi, au explodat în existenţa mea câteva necazuri grave, care m-au adus până în pragul disperării.
Soţiei i-a fost diagnosticat un cancer la sân şi a suferit o operaţie ce a mutilat-o pe viaţă, fără a i se putea măcar garanta supravieţuirea. În scurt timp, fiul meu – licean pe atunci – mi-a mărturisit, într-o manieră suspectă, că datorează o sumă mare de bani cuiva şi că viaţa i-ar putea fi în pericol dacă nu îşi achită datoria. Foarte repede am aflat că devenise dependent de heroină şi se împrumuta tot mai des, pentru că nu-i mai ajungeau banii ca să-şi plătească dozele aproape zilnice. După nici o săptămână, mi-a fost furată maşina – un Volkswagen Passat nou-nouţ – pe care nu apucasem să o asigur împotriva furturilor. Şi pentru că tabloul sumbru să fie complet, interiorul vilei noastre spaţioase a fost parţial distrus de un incendiu…
Eram pur şi simplu copleşit!
Deşi eram un om relativ credincios, fără să frecventez prea des bisericile, mi-a venit deodată gândul să urc în Dealul Patriarhiei, căci culmea disperării mele a coincis cu ziua de 27 octombrie, când se face pelerinaj la moaştele Cuviosului Dimitrie Basarabov. În orele cât am aşteptat la coadă, m-am rugat pe tăcute, întrebându-l pe Sfânt, în faţa raclei căruia urma să îngenunchez, unde greşisem, de se abătuseră atâtea nenorociri, dintr-o dată, pe capul meu şi ce era de făcut. Când am ajuns în faţa moaştelor, nici n-am mai putut gândi ceva…
Am izbucnit doar în plâns şi nu m-am putut opri decât târziu, după ce coborâsem dealul.
Ei bine, vă rog să mă credeţi că în noaptea următoare l-am visat pe Sfântul Dimitrie cel nou, care mi-a vorbit cu multă blândeţe, dezvăluindu-mi adevărul pe care eu îl ignorasem cu desăvârşire, ca un nelegiuit ce eram! Mi-a spus că acei nou-născuţi pe care îi văzusem în vis erau cei 187 de copii ce nu mai apucaseră să ajungă pe lumea asta, pentru că eu le făcusem chiuretaje mamelor lor, la cererea acestora şi primisem o mulţime de bani necuveniţi, în schimbul acestor crime.
Sfântul a continuat să mă lumineze cu aceeaşi blândeţe, lămurindu-mă că dacă voi continua să comit asemenea pruncucideri, nenorocirile ce se vor abate asupra mea vor fi şi mai mari. Mai mult decât atât, mi-a cerut să botez un număr de copii egal cu cel al bebeluşilor pe care îi omorâsem cu mâinile mele, avertizându-mă: «Vei vedea ce se va întâmpla, pe măsură ce vei duce la capăt o asemenea faptă bună! Şi nu mai păcătui…»
De a doua zi, n-am mai făcut nici un chiuretaj şi mi-am câştigat existenţa din consultaţii, naşteri sau intervenţii chirurgicale care ajutau venirea pe lume a unor copii.
La foarte scurt timp, am pornit cu soţia mea prin orfelinate, însoţiţi de preotul de la noi din parohie, botezând cel puţin un copil în fiecare lună! Vreau să vă spun că lucrurile au luat, pe nesimţite, o cu totul altă întorsătură în viaţa mea… Astăzi, după cinci ani, soţia se simte bine, chiar dacă şi-a pierdut un sân, iar fiul meu, după terminarea liceului, m-a rugat să-l ajut să se interneze într-o clinică de dezintoxicare.
Acum este pe deplin vindecat. Analizele medicale ale soţiei dovedesc că pericolul de cancer a fost îndepărtat. Ne-am refăcut casa, cu greu, dar temeinic şi – surprinzător pentru un păcătos ca mine – câştigurile noastre băneşti nu s-au diminuat foarte tare, în absenţa chiuretajelor! Eu am devenit un om cu adevărat credincios, care a înţeles, măcar în ceasul al XIII-lea, că totul se plăteşte în viaţă, după măsura faptelor rele, dar deopotrivă, totul se răsplăteşte în viaţă, după măsura faptelor bune. Vedeţi cum lucrează Dumnezeu prin Sfinţii Săi?!
Cuviosul Dimitrie Basarabov nu a făcut cu mine o minune «obişnuită».
El nu mi-a salvat viaţa la modul spectaculos, dintr-un accident de maşină, să zicem, ci mi-a deschis mintea şi m-a ajutat să mă salvez prin propriile mele fapte” (Alexe I., 49 de ani, medic specialist chirurg, obstetrică şi ginecologie, Bucureşti).
Blândeţe de necuprins cu mintea se adevereşte întru iconomia lucrărilor tale, Preacuvioase Părinte Dimitrie, de aceea, având inimile pline de molcomele tale cuvinte, te rugăm să ne ajuţi ca făptuirile din această viaţă să ne fie arvună şi temei nemincinos al vieţii ce va să fie. Amin.
Din „Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov cu sfintele moaşte la Bucureşti. Viaţa, istoricul moaştelor, minunile, acatistul, paraclisul”, Editura Sophia, 2009
Jurnal Spiritual
