Minunile pentru zilele de acum

0
114

minuniNoi povestim adeseori despre minunile din trecut şi acesta este un lucru plăcut. Însă iată ce s-a întâmplat în zilele noastre. Voi începe cu prezentul mai îndepărtat.

Pe atunci trăiau nişte cazaţi – bogaţi, puternici stăpânitori. S-a întâmplat să le dispară boii. Băieţelul de nouă ani i-a povestit tatălui despre cele întâmplate.

-Mergi de-i căutăm şi fără boi să nu te întorci! A spus aspru tatăl. A ieşit băieţaşul şi nu ştia încotro să o apuce. Şi-a pus în gând să se înece, deoarece i s-a spus să nu se întoarcă fără boi. Însă nici să se înece nu voia, pentru că îi era frică de moarte. Atunci i-a venit gândul să se roage Sfântului Nicolae să-i arate încotro să pornească şi să caute boii. Apoi i-a venit alt gând: Să aprindă un chibrit. A aprins chibritul, acesta după ce a ars s-a aplecat într-o parte. În acea direcţie s-a şi îndreptat băieţelul, însă boii nu se vedeau niciunde. S-a aşezat mâhnit pe un deluşor. Mai jos erau nişte lăstăriş înalt. Vremea era foarte liniştită. Dintr-o dată, nişte tufişuri s-au mişcat. Ce să fie oare? Oare or fi boii? A alergat într-acolo. Şi într-adevăr s-a dovedit a fi boii fiind. Erau sătui. Însă, totuşi, mai rupeau alene frunze şi din această pricină tufişurile au fremătat. Băieţelul s-a bucurat şi a amânat boii acasă. În drum spre casă drept mulţumire Sfântului Nicolae, copilul grăia astfel:

-Sfântul Nicolae, pentru aceasta să-ţi de-a Dumnezeu multă sănătate! Boii s-au găsit. Nu trebuie să mă înec! Aceasta s-a petrecut acum multă vreme.

Iată ce s-a întâmplat sâmbătă, acum doua zile. Acest „băieţel” este deja bătrân, invalid. Primeşte pensie, însă când poate mai lucrează. Are o roabă care costă 400 de ruble. Cu ajutorul ei se hrăneşte. Odată a fost neatent, a uitat de roabă şi cineva a furat-o. Invalidul şi soţia lui s-au mâhnit mult. Ea este o cunoscută de-a noastră, o femeie smerită. Înainte vreme, ea, dimpreună cu soţul său, erau necredincioşi. Trecuse timpul şi el uitase întâmplarea cu boii. Dar acum dorea să-şi găsească roaba. Bătrâna soţie, fiind într-un necaz, a venit la noi şi nu se putea mângâia de faptul că roaba dispăruse!

În această împrejurare, ea şi cu soţul ei au început să creadă fierbinte şi citea sfinte cărţi. Şi acum bătrânul tot nu-şi găsea roaba, şi-a adus aminte de întâmplarea cu boii şi chibritul. A hotărât să aplice aceeaşi metodă şi a cerut mijlocirile Sfântului Nicolae. A aprins chibritul şi a mers acolo unde aceasta îi arăta. A ajuns până lângă închisoare şi acolo a întâlnit două femei, având roaba lui. Însă acestea ziceau că este roaba lor. Îndată s-a adunat lume. Au început întrebările privitor la care sunt semnele care dovedesc că roaba este a lui. În acest fel, totul s-a lămurit. Femeile au fost nevoite să întoarcă roaba. El nu s-a mai gândit să depună plângere asupra lor. Era bucuros că şi-a găsit roaba. S-a întors acasă la ora zece seara. Ce mai bucurie a fost! Alături de bucuria nouă, el şi-a adus aminte şi de cea veche. Şi i-a dat bătrânei lui bani, ca să aprindă o lumânare la icoana Sfântului Nicolae. Ea ne-a şi povestit totul. Acum, această femeie merge la biserică mereu, cântă în corul parohiei, ascultă cu luare aminte predicile şi supraveghează lumânările… Iar lui îi este frică să meargă la biserică… pentru că este invalid.

Mitropolitul Veniamin Fedcenkov, „Însemnările unui episcop”, „Minuni ale Sfântului Nicolae”

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here