Mintea iubitoare de Dumnezeu

Viața virtuoasă

0
119

Viața virtuoasă

 Viața virtuoasă -”Să nu zică cineva că este cu neputință omului să ajungă la viața virtuoasă, ci numai că aceasta nu este ușor, cu toate că nici cei ce au dobândit-o nu sunt pe deplin lămuriți asupra acestui lucru. De viața virtuoasă se împărtășesc toți oamenii cuvioși precum și cei cu minte iubitoare de Dumnezeu.

Căci mintea cea de rând este lumească și schimbăcioasă, răsărind și gânduri bune și rele, ba și firea și-o schimbă, aplecându-se spre cele trupești. Mintea cea iubitoare de Dumnezeu însă, pedepsește păcatul care se naște în oameni cu voia lor, în urma trândăviei.” (Sf. Antonie cel Mare, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, în 170 de capete, 7.)

viața virtuoasă
viața virtuoasă

Viața virtuoasă e accesibilă oricui

Când omul este cuprins de păcate și patimi, viața virtuoasă pare un deziderat îndepărtat, ceva frumos și inaccesibil. Oricât ar fi încurajat și asigurat că nu va întreprinde călătoria singur, își va face o mie de gânduri care îl vor împiedica să se ridice. Cuvioșii, în limbaj creștin, nu sunt doar monahii,  cuvioase, ori preacuvioase, dacă respectivul are și slujirea preoției. Orice credincios care iubește pe Dumnezeu și își dedică viața Lui se numește cuvios. Preoții de mir se numesc cucernici și preacucernici deoarece ei trebuie să împace ruperea de lume cu slujirea în lume. Viața cuvioasă este viață virtuoasă, adică plină de fapte bune ajunse în stadiul de obișnuință.

Când smulge rădăcinile păcatului, omul simte durere

Recunoscând că nu este ușor să duci o viață autentic creștină, Sf. Antonie se referă în primul rând la două lucruri. Primul, cel mai aproape de sensul textului, că omul simte durere, greutate și piedici când încearcă să se lepede de păcat. Și al doilea, că are astfel de senzații credinciosul îmbunătățit, care încearcă să urce o nouă treaptă, să dobândească o nouă virtute.

Păcatul a dus la formarea anumitor automatisme și obișnuințe rele, care au afectat cromozomii firii omenești, și de aici greutatea. Greutatea ar fi mult mai mică, asemenea și durerea, dacă mintea ar fi hotărâtă. Dar în prima fază, cea mai mică abatere de la pocăință, îngreunează întregul efort. Abaterea o face în primul rând mintea, abia apoi pornirile dorinței și impulsivității. Sfinții Părinți afirmă într-un glas că mintea este primul străjer împotriva păcatului. Pe ea trebuie să o convingă ispita să aibă un dialog împreună, să-i fie prezentată apoi părții poftitoare și motivației.

Când omul se întoarce spre Dumnezeu, Îl cheamă

Încearcă să I se deschidă, tot mintea, așa lumească și schimbăcioasă, molatecă și nehotărâtă, trândavă din cauza subutilizării ei în scopuri păcătoase.

În aceste condiții, primul pas îl constituie conștientizarea stării de fapt. Creștinul vrea să-și schimbe viața, dar mintea în primul rând, apoi puterea sa poftitoare și cea impulsivă,  îi sunt slabe. Harul lui Dumnezeu, pe măsură ce omul i se deschide, își săvârșește lucrarea vindecătoare. Puterile omului trebuie puse în mișcare, dar nu exacerbate, supraevaluate. Iar mintea are totuși rolul de prim-străjer, chiar dacă tot ea a trădat în timpul ispitei. Ne vine în minte cuvântul Mântuitorului către Sf. Petru: ”Simone, Simone, iată Satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu; iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credința ta. Și tu oarecând întorcându-te, întărește pe frații tăi” (Luca 22: 31-32).

Starea de lene, trândăvie, a minții nu mai poate fi tolerată

Alerta permanentă, trezvia, sunt imperative asupra cărora atenționează unanim părinții care au scris despre luarea aminte la sine, despre ispite sau trezvie. Chiar dacă energia este puțină, rezultatele modeste, ea se direcționează cu prioritate spre meterezele duhovnicești. Dumnezeu permite ispitei să acționeze pe măsura slăbiciunii credinciosului, tocmai pentru a lăsa loc libertății acestuia de a opta pentru virtute și har. A-L iubi din toată ființa, cu tot cugetul și toată inima, nu reprezintă apanajul celor îmbunătățiți, ci al tuturora. Chiar și celor care nu au de oferit decât curatele și modestele zdrențe ale unui suflet și trup convalescent.

Mintea care nu iubește pe Dumnezeu ajunge să iubească păcatul și să se schimbe în ființa ei. Devine lumească și trupească, adică stricăcioasă, automatizată, nesigură, primind și bune și rele, pierzând abilitatea de a intui și vedea, mai ales cele nevăzute.

Harul lui Dumnezeu lucra în Sfântul Apostol Pavel

Rămâne să spunem ceva despre nelămuririle oamenilor cuvioși asupra greutății sau ușurinței ducerii unei vieți virtuoase, care afectează și pe cei cu mintea iubitoare de Dumnezeu. Există o zonă de incertitudine cuantică aici, despre care părinții se exprimă în enunțuri paradoxale tocmai pentru a circumscrie măcar această zonă. Sfântul Apostol Pavel spune la un moment dat că se străduia să țină ritmul cu lucrarea Lui care se săvârșea în el cu putere (Coloseni 1: 29). Că s-a ostenit mai mult decât ei toți, dar nu el, ci harul lui Dumnezeu care lucra într-însul (I Corinteni 15: 10; II Corinteni 12: 11).

El a răbdat imense greutăți și multiple necazuri, dar prin harul lui Dumnezeu a ajuns la starea sa cuvioasă (II Corinteni 12). Și-a supus trupul disciplinei și nevoinței ca să nu cadă (I Corinteni 9: 27) și tot el afirma că obișnuința trupească aduce puțin folos (I Timotei 4: 8). Afirma că a săvârșit călătoria, că a biruit (II Timotei 4: 7), dar de fapt Dumnezeu l-a scăpat din toate (II Corinteni 1: 5-10). L-a cunoscut pe Dumnezeu, dar de fapt Dumnezeu l-a cunoscut pe dânsul (Galateni 4: 9). Vorbea neobosit dar se bizuia pe puterea dumnezeiască în a converti (FA 20: 7; I Corinteni 2: 1-5)

În viața credinciosului își face simțită prezența harul

La fiecare credincios, felul în care își dăruiește libertatea lui Dumnezeu, făcând o opțiune clară pentru El, este diferit. Dar Sfinții Părinți ne asigură că pe măsură ce omul se curățește, harul își face din ce în ce mai simțită prezența și lucrarea.  Măsurători exacte cât s-a străduit fiecare și cât a lucrat harul nu se pot face, deoarece nevoitorii fac risipă de energie, se dăruiesc total…

Pr. George Chirița

Jurnal Spiritual

Mai multe articole scrise de acelaşi autor puteţi citi aici:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here