Pentru unii oameni, “mai puțin înseamnă mai mult”

0
210
MinimalismulNe-am obișnuit să considerăm că este firesc pentru un om să-și dorească mai mult decât are și să-și conducă viața sub imperativul nevoii de a acumula. La rândul lor, nevoile individuale de a avea mai mult pun în mișcare motorul progresului la nivelul societății. Există însă și unii oameni, puțini ce-i drept, în această epocă aflată sub imperiul consumismului, pentru care mai puțin înseamnă mai mult: minimaliștii.

Doi dintre avocații acestei minorități, Joshua Fields Millburn și Ryan Nicodemus, discută despre stilul de viață minimalist și despre modul în care li s-a schimbat viața atunci când au trecut la filosofia de viață “less is more”, conform www.theatlantic.com.

Oamenii din societățile moderne, avansate economic și tehnologic, au tendința de a acumula lucruri — debarale pline de pantofi și dulapuri de haine, pivnițe încărcate cu cutii în care nici ei nu mai știu ce se află ș.a.m.d. Prin contrast, abordarea minimalistă a vieții prioritizează dezvoltarea personală și spirituală în locul acumulării de obiecte, de bani sau de proprietăți.

Joshua Fields Millburn, 33 de ani, este un caz aparte.

Până la vârsta de 27 de ani trăia deja “visul american” fiind cel mai tânăr director al unei companii prestigioase din domeniul telecomunicațiilor, cu o istorie de 140 de ani. El bifase deja toți “indicatorii” succesului: avea un salariu anual compus din șase cifre, o vilă în suburbii cu mai multe dormitoare decât locatari și toate lucrurile care dau măsura unui stil de viață prosper, opulent.

Toată această prosperitate ostentativă era însă goală de conținut, susține el. “Viața mea era plină de stres, de anxietate și de nemulțumiri și chiar dacă câștigam foarte mulți bani, aveam și mai multe datorii pentru că tot reușeam să cheltuiesc mai mult — și totul în goana după visul american și după himera denumită fericire”.

Apoi, spre sfârșitul anului 2009, Millburn s-a confruntat cu moartea mamei sale, urmată la scurt timp, în aceeași lună, de divorț. “M-am uitat la tot ceea ce însemna viața mea și am înțeles că eram concentrat doar asupra acumulării de avere și asupra succesului.

O lună mai târziu, pe Twitter, am dat peste această concepție minimalistă și am găsit o întreagă comunitate de oameni care trăiau vieți parcă mai pline de substanță, cu mai puține lucruri”, a povestit el, precizând că de când a trecut la stilul de viață minimalist, nu mai deține decât lucruri care au un scop bine definit sau care îi oferă plăcere, renunțând la toate celelalte lucruri care nu reflectau decât un mod opulent de viață, fără a avea funcții practice.

Ryan Nicodemus este prieten din copilărie cu Joshua Millburn, care i-a deschis și lui orizontul spre această abordare minimalistă a vieții.

El povestește că a observat schimbarea din viața lui Joshua în 2010. Chiar dacă își pierduse mama și trecuse printr-un divorț, Joshua Millburn era ciudat de fericit, mai fericit chiar decât Ryan care nu trecuse prin astfel de probleme. Apoi, în scurt timp, Joshua și-a introdus prietenul în comunitatea online de practicanți ai minimalismului pe care o descoperise.

Minimalismul, conform lui Joshua Millburn, este un stil de viață care îi ajută pe oameni să-și prioritizeze lucrurile cu adevărat importante din viață, lucrurile care reușesc să confere valoare și sens unei vieți: sănătate, relațiile cu cei din jur, pasiuni, dezvoltare personală și contribuție. Scopul final al minimalismului este o mai mare libertate, și este un obiectiv urmat în mod diferit de adepții acestui stil de viață, de la tânărul de 20 de ani care își cară întreaga avere într-un rucsac și își petrece fiecare 4 luni în câte o țară diferită, până la familistul de 40 de ani care are 6 copii și o carieră.

Este evident că minimalismul nu este un curent nou sau o filosofie de viață nouă.

Ceea ce este cu adevărat diferit în prezent față de perioada în care au fost formulate pentru prima oară astfel de idei despre viață este cultura anxiogenică în care trăim. Cândva, în anii ’50, paradigma publicitară a cunoscut o schimbare de direcție de la propunerea de soluții pentru probleme reale, la oferirea de soluții pentru false probleme, schimbare de paradigmă care a reușit să inventeze probleme acolo unde acestea nu existau.

În ceea ce privește relația cu consumismul, Joshua Millburn atrage atenția că un stil de viață minimalist nu este în mod automat unul anti-consumist, dar este împotriva consumismului compulsiv.

Minimaliștii susțin că oamenii nu se nasc cu dorința de a acumula sau de a-și căuta fericirea în consum.

Totul pornește de la “așteptări”, explică Ryan Nicodemus. “Ni se oferă niște șabloane și ni se spune că trebuie să le urmăm pentru a fi fericiți. Pentru unii oameni nu este nimic în neregulă cu visul american. Dar nu este o soluție universală. Este una din căi, nu este calea. Adevărul este că există multe drumuri care duc la fericire. Important este să ai o viață (relații, un confort material, experiențe, pasiuni, obiceiuri) care să corespundă propriului tău sistem de valori și de credințe. Aceasta este fericirea: corespondența dintre activitățile tale cotidiene și valorile tale pe termen lung”, a concluzionat el.

Desigur că soluția minimalistă nu este un panaceu. Dacă o persoană bogată dar nefericită va renunța la lux și opulență peste noapte nu înseamnă că va cunoaște neapărat fericirea. Ceea ce susțin apologeții minimalismului este că trebuie să conștientizăm o ierarhie a valorilor pentru viața noastră și, poate cel mai important, să nu ducem o viață în care, zi de zi, prin acțiunile noastre să surpăm edificiul acestor valori.

Sursa: agerpres.ro

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here