Prima Lege a lui Dumnezeu – Sfantul Nicolae Velimirovici

0
431
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
MinciunaLa această poruncă oamenii se poticnesc cu adevărat căci a nu minți, pare o mare nevoință, o mare virtute.

Astăzi oamenii se mint intre ei într-o veselie și fără prea multe procese de conștiință. Minciuna face parte din noi, o respirăm purși simplu ca pe o necesitate fiziologică. Tatăl minciunii trimfă și se bucură deoarece creștinii se fac călcătorii poruncii a noua din decalog:

„Să nu dai mărturii mincinoase împotriva aproapelui tău!” (Deuteronom, 5, 20).

Să nu te arăți mincinos nici față de tine, nici față de altul. Când te minți pe tine, știi în mod sigur că te minți. Când spui minciuni despre altul, el știe că vorbești în chip mincinios despre el.

Când te lauzi pe tine în fața altora și te trufești, oamenii nu știu, dar tu însuți știi că dai mărturie mincinoasă despre tine. Dacă repeți această mărturie mincinoasă de multe ori, oamenii se vor convinge cu vremea că spui minciuni. Și dacă spui neîncetat o minciună despre tine, toți oamenii vor ști că minți, dar și tu însuți vei începe să crezi în propria minciună și, astfel, minciuna va deveni pentru tine un adevăr. Atunci te vei obișnui cu minciuna, așa cum orbul se obișnuiește cu întunericul.

Câns spui minciuni despre un alt om, el știe că minți și este un martor împotriva ta.

Dar și tu știi că minți împotriva lui, și devii astfel, un al doilea martor împotriva ta. Al treilea martor este Dumnezeu
Așadar, de fiecare dată când rostești o mărturie mincinoasă împotriva vecinului, să știi că există trei martori: Dumnezeu, vecinul și tu însuți. Dar să știi de asemenea, că unul dintre acești trei martori te va vădi întregii lumi.
Și iată cum Dumnezeu poate descoperi mărturia mincinoasă împotriva vecinului tău.

Într-un sat trăiau doi vecini: Ilie și Luca.

Luca însă îl invidia pe Ilie, deoarece era mai bun și mai gospădar decât el, care era un bețiv și leneș. Chinuit de invidie, Luca s-a dus la tribunal și l-a acuzat pe Ilie că a spus cuvinte blasfemiatore față de rege. Ilie s-a îndretățit cât a putut, până când, la sfârșit, s-a întors către Luca și i-a zis: Dumnezeu să descopere minciuna ta față de mine!

Tribunalul însă l-a băgat pe Ilie în temniță, iar Luca s-a întors la casa lui. Când a ajuns aproape de casă a auzit țipete și tânguiri. Atunci i-a înghețat sângele în vine, pentru că și-a amintit de blestemul lui Ilie. A intrat în casă și a văzut ceva înfricoșător: tatăl lui, vârstnic, căzuse în foc și își arsese ochii și întreaga față.

Când a văzut această priveliște, Luca a rămas mut și n-a putut nici să vorbească, nici să se tânguiască. A doua zi dimineață, devreme, s-a dus la tribunal și a declarat că a mințit împotriva lui Ilie. Atunci l-au lăsat liber pe Ilie și l-au condamnat pe Luca pentru mărturie mincinoasă. Astfel, Luca a suferit pedeapsă îndoită pentru păcatul lui: și din partea lui Dumnezeu și din partea oamenilor.

Sursa deveghepatriei.wordpress.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here