Milostenia îl duce pe om cu îndrăznire până la Dumnezeu Însuşi

0
89

Milostenia îl duce pe om cu îndrăznire până la Dumnezeu Însuşi

A venit odată la nişte bătrâni un mirean cucernic, şi bătrânii l-au rugat să le spună cuvânt de învăţătură. Mireanul s-a codit multă vreme, zicând:

– Iertati-mă, am venit să învăţ de la voi eu însumi, şi nu ştiu să vorbesc din Scripturi.

Totuşi, fiindcă bătrânii stăruiau, le-a povestit următoarea pildă.

Un om i-a zis prietenului său: „Vreau să-l văd pe împărat, hai cu mine!” Prietenul i-a răspuns: „Merg cu tine până la jumătatea drumului.” Omul i-a zis altuia: „Hai cu mine să mă petreci până la împărat!” Acela i-a răspuns, la rândul său: „Te petrec până la palatul împărătesc.” I-a zis şi unui al treilea: „Hai cu mine la împărat!” „Să mergem, a zis al treilea prieten, eu o să te duc până la palat, o să te bag în el, o să-i spun împăratului despre tine şi o să te înfăţişez lui.”

Bătrânii l-au întrebat pe mirean:

– Care este tâlcul acestei pilde?

El a răspuns:

– Primul prieten e nevoinţa, care duce la calea adevărată; al doilea prieten e curăţia, care ajunge la ceruri, iar al treilea prieten e milostenia, care îl duce pe om cu îndrăznire până la Dumnezeu Însuşi.

Bunurile materiale

Trăia odată un bătrân tare neagonisitor, care vieţuia în lipsuri mari, dar dădea milostenie tuturor. Într-o bună zi a venit la el un sărac, cerând de pomană. Bătrânul nu avea nimic afară de puţină pâine, pe care a întins-o îndată, plin de bucurie, săracului.

-Nu-mi trebuie pâine. Dă-mi ceva de îmbrăcat, a zis acela.

Vrând să-i facă bine săracului, bătrânul l-a Iuat de mână şi l-a dus în chilia sa, ca acesta să își  aleagă din tot ce va găsi acolo. Săracul n-a găsit nimic, şi s-a încredinţat că, afară de haina veche  pe care o purta, pustnicul nu avea altă îmbrăcăminte.

Mişcat până în adâncul inimii de bunătatea bătrânului, săracul a desfăcut băierile traistei sale, a scos de acolo tot ce avea, a pus în mijlocul chiliei şi a zis:

-Omule cu suflet bun, ia tu lucrurile astea! Eu o să capăt altundeva tot ce îmi trebuie.

Bogăția adevărată

Un bătrân a fost întrebat despre cineva dacă e bogat.

-Nu ştiu – a răspuns el. Ştiu doar că are bani cu grămada.

-Păi atunci este bogat, nu?

A fi bogat nu e totuna cu a avea mulţi bani a răspuns bătrânul. Cu adevărat bogat este cel care e mulţumit pe deplin de ceea ce are, pe când cel care se străduie să aibă tot mai mult e mai sărac decât cel ce n-are nimic, dar este mulţumit de soarta sa.

Mijlocirea apropiaţilor împăratului

În Petersburg trăia un demnitar foarte bun şi evlavios. Acesta a căzut în dizgraţie: cineva l- a clevetit, şi îl păştea primejdia de a ajunge la închisoare. De supărare, demnitarul s-a îmbolnăvit şi a căzut la pat.

În vremea aceea a venit la Petersburg părintele Nazarie, nevoitor din mănăstirea Valaam. Nefericita soţie a bolnavului s-a aruncat la picioarele părintelui şi l-a implorat:

-Roagă-te, părinte, ca soţul meu să scape cu bine din necazul acesta!

-Bine – a răspuns bătrânul -, cum să nu, trebuie să ne rugăm Domnului, dar trebuie neapărat şi să cerem mijlocirea apropiaţilor împăratului. Daţi-mi ceva bani, şi o să-i rog eu în numele dumneavoastră.

Femeia a vrut să-i dea aur.

-Nu – a zis el nu merge aşa. Din aramă sau din argint, mai mărunţei, nu aveţi?

I-au dat aramă, i-au dat şi argint. Părintele a luat banii şi a plecat.

Seara târziu s-a întors în casa demnitarului şi a zis:

-Apropiaţii împăratului au făgăduit că vor mijloci pentru dumneavoastră. Liniştiţi-vă şi aşteptaţi veşti bune.

Şi, într-adevăr, bătrânul era încă la căpătâiul bolnavului când acesta a fost înştiinţat că problema lui s-a rezolvat cu bine. Omul a început să-i mulţumească şi l-a rugat să-i spună care dintre apropiaţii împăratului l-a ajutat cel mai mult – şi atunci s-a dat în vileag că părintele Nazarie umblase toată ziua pe străzi împărţind săracilor banii luaţi de la el.

-Daţi mulţumită Domnului – a zis în încheiere bătrânul. El, Milostivul, a luat aminte la rugăciunile săracilor şi a pus în inima împăratului gândul de a revizui cazul dumneavoastră. Să nu uitaţi cine vă sunt binefăcătorii: săracii şi sărmanii! Rugăciunea lor mult poate înaintea tronului Celui Preaînalt!

Suntem doar turiști

Un turist american a ajuns la un bătrân vestit şi a descoperit cu uimire că locuința acestuia constă într-o singură cameră, cu icoane pe pereţi şi cu ceva cărţi. O masă, o băncuţă – asta era toată mobila.

-Dar mobila unde e? – s-a mirat americanul.

-Dar a ta unde e?

-A mea? Păi eu sunt aici doar în trecere, sunt turist!

-Şi eu… – a răspuns bătrânul.

Articole similare aici.

Apa vieții, 300 de istorioare cu tâlc duhovnicesc

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here