Mila este dragoste activă

0
618

milaMila este una dintre virtuțile cele mai adânci pe care se bazează creștinismul nostru. Nu se poate progresa fără milă. Și mi-a rămas, printre alte imagini frumoase, printre tablouri de viață sau de prin viețile sfinților sau din marii scriitori, un tablou din Dostoievski, din „Frații Karamazov”. E acel tablou când vine la părintele Zosima un tânăr și bate la poarta mănăstirii și spune că vrea să se facă monah. Și prima încercare, ca pretendent la viața monahală, e cea care se referă la „ascultările de inimă”. Și se duce părintele stareț cu ucenicul nou venit, la una din chiliile mănăstirii și îi zice: Iată, aici, trebuie să ai grijă de bătrânul acesta! Când a intrat acolo în chilie băiatul – unul cu nas subțirel – l-a izbit mirosul, aerul închis al camerei. Ce am de făcut?, întreabă tânărul. Păi îl speli, îi aduci de mâncare de la bucătărie, îi citești din viața sfântului, citești din Scriptură, îi faci rugăciunea de seară, de dimineață, îi faci toată rânduiala unui călugăr. Dar, pe lângă acestea, e foarte important să ai grijă de trupul lui. Trebuie să-l curăți, să-l speli, să-i faci baie, să-l îngrijești ca pe un copil mic. A rămas fratele acolo după ascultarea primită și a stat o zi, două, trei… apoi vine la părintele stareț: Părinte, nu mai pot sta! E foarte greu! Du-te frate, mai încearcă încă o dată, mai stai și vezi, poate te-apropii de durerile bătrânului, de suferințele lui. Poate că mâine am să fiu eu acolo, cel bătrân și neputincios. Sau tu. Se duce din nou și mai face o încercare, o ascultare și vine iarăși: Părinte, e greu! Frate dragă, mai încearcă, mai du-te și a treia oară și dacă n-ai să poți nici a treia oară, vii și-mi spui. A doua zi, vine și-i spune părintelui: Eu nu mai pot! Ei, frate dragă, în cazul acesta mergi de unde ai venit, că nu ești bun.

Mila este latura cea mai frumoasă a dragostei, mila este dragoste activă și nu contemplativă. Mila este esența iubirii de frate, de soră, de mamă, de tată, de prieten, de vecin, de străin. Omul fără dragoste, fără apropiere față de suferință, nu poate merge la judecata lui Dumnezeu. Fără această apropiere și simțire, nu putem trăi în mănăstire sau în societate.

Daruri duhovnicești, Părintele Iustin Pârvu

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here