Mijloace de încălzire a inimii

0
157

mijloaceÎnainte să înceapă Rugăciunea propriu-zisă, Părinţii mai dau atenţie încă unui aspect: încălzirea inimii. Mintea împrăştiată nu se poate aduna pentru a se uni cu inima dacă atenţia nu este atrasă prin încălzirea acesteia.

Mijloace de încălzire a inimii

Există mai multe feluri de încălzire a inimii. De cele mai multe ori, acest lucru se întâmplă deja când ne cerem iertare pentru că atunci avem „inima zdrobită” de vederea păcatelor noastre şi suntem pătrunşi până la lacrimi de răul pe care-l facem. Acesta e de ajuns: inima e rănită şi conştiinţa se converteşte. „Să ne înfierbântăm aşadar conştiinţa, spune Sfântul Ioan Gură de aur, să ne întristăm sufletul prin amintirea păcatelor noastre… Întristarea şi strâmtorarea inimii adună mintea împrăştiată pretutindeni şi o face să intre în sine”. Să simţim că suntem nimic şi că existăm în această clipă numai din mila lui Dumnezeu.

Ceea ce ajută mult, este ca înainte de a ne aşeza, să însoţim această pocăinţă lăuntrică prin expresia sa exterioară: metaniile. Acestea pot fi mici: din poziţia aşezat, ne înclinăm profund în faţă şi ne ridicăm, de câte ori dorim, sau mari: în picioare, ne prosternăm cu fruntea la pământ, ne ridicăm şi iarăşi începem. Mişcarea e mai curgătoare dacă îndoim amândoi genunchii în acelaşi timp, sprijinindu-ne cu palmele de podea pentru a coborî şi a ne ridica.

Dacă inima nu ni s-a încălzit încă, va trebui să ne ajutăm de ce ne-a ajutat mai înainte şi care ne-a atins în mod profund, ne-a mişcat sau chiar ne-a zguduit: o anumită icoană, o operă de artă sau un peisaj, un anumit pasaj din Scriptură sau din Părinţi, un Psalm; se poate cânta ceva dintr-o slujbă, sau spune o rugăciune care ne merge drept la inimă, sau, dintr-o carte duhovnicească, o pagină care ne-a zguduit şi la care simţim nevoia să revenim mereu. Mai există şi rugăciunea lecturilor personale! Vieţile Sfinţilor sunt, fără îndoială, un stimulent extraordinar şi n-ar trebui să ne lipsim niciodată de ele pe această Cale pentru că, citirea vieţii Sfântului ne aduce, tainic, în prezenţa lui: îl simţim din ce în ce mai aproape şi-i putem vorbi, îl putem ruga, ne însoţeşte pe cale într-un mod foarte real şi nimeni nu poate să descrie ce ne dăruieşte o asemenea prietenie…

Experienţele noastre din trecut, printre marile mijloace de a ne încălzi inima…

Printre marile mijloace de a ne încălzi inima sunt şi experienţele noastre din trecut, acele momente privilegiate în care, pe neaşteptate, am fost străbătuţi ca de un fulger de lumină, de căldură, de fericire cu totul şi cu totul de nedescris. Cutremurare a întregii fiinţe, ne vom aminti întotdeauna de ziua, ora şi locul în care ni s-a întâmplat acest lucru. Astfel de ceasuri înstelate ne străbat viaţă încă din cea mai fragedă copilărie şi fiecare şi le cunoaşte pe ale sale pentru că l-au marcat pentru totdeauna. Dar, ne e vorba de „amintiri”, ci de un strigăt al Fiinţei înăbuşite în adâncul meu… Inima mi s-a deschis mie însămi pentru o clipă şi am fost scufundat înlăuntrul ei. Trebuie să ne reînnodăm cu aceste experienţe uimitoare, să ne întrupăm în ele, să le lăsăm să-şi retrăiască în noi „calitatea” lor specifică şi să savurăm acest „gust”, această atmosferă proprie inimii, care este dimensiunea noastră ontologică, cea în care participăm la Viaţa dumnezeiască.

Aceste experienţe, oricât de numeroase şi variate ar fi, traduc mereu acelaşi lucru şi, această mereu aceeaşi Realitate care ne-a atins, este în adâncul nostru aici şi acum. Este prezentul meu real chiar şi când eu sunt aiurea. Trebuie doar să mă deschid lui.

Practica rugăciunii lui Iisus, Alphonse si Rachel Goetmann

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here