Migdale – Semințele mineralizante și energizante ce echilibrează sistemul nervos

0
183

migdale Migdale – Semințe remineralizante și energizante – Prezentare generală și substanțe bioactive – Proprietăți terapeutice și acțiuni – Reechilibrarea sistemului nervos cu ajutorul migdalelor – Binefaceri pentru stomac – Utilizări externe – Înfrumusețare cu lapte de migdale – Migdalul amar – Când, dacă și pentru ce îl utilizăm?

Migdalul este un arbore care iubește lumina, originar din Asia Centrală. Există două varietăți de migdal: Amygdalus communis var. dulcis (migdal dulce) și Amygdalus communis L. var. amara (migdalul amar). Singurul soi comestibil este cel dulce, cel amar conținând substanțe toxice. În scopuri terapeutice se întrebuințează semințele. Timpul optim de recoltare este de-a lungul lunii august. Miezul dulce se mănâncă proaspăt sau prăjit, se adaugă în diverse preparate sau la producerea laptelui de migdale, care este indicat persoanelor cu intoleranță la lactoza din laptele de vacă, capră etc.. Sâmburii se pot consuma simpli sau în combinație cu nuci, alune, semințe, stafide, smochine și alte fructe uscate.

Este foarte important să consumăm migdalele mai mult crude sau hidratate în apă cu 8 ore înainte de consum. Astfel, toți nutrienții rămân intacți. Ce mai trebuie să știm este că migdalele nu au carbohidrați, așadar nu îngrașă. Se impune, însă, un consum moderat, ca în cazul tuturor fructelor uscate.

Prezentare generală și substanțe bioactive

Arborele de migdal poate atinge maximum 2 metri, deși au fost cazuri când a crescut și mai mult. Rădăcina este lungă, adânc înfiptă în sol, tulpina este dreaptă, cu scoarță brună și lemn dens. Are frunze în formă de lance, liniare pe margine, florile sunt plăcut colorate în roz sau roșu. Fructul este drupă alungită și are în interior sămânța galben-maroniu (sâmburele). Pentru a-l consuma trebuie spart cu grijă pentru a nu sfărâma sâmburele, iar tegumentul maroniu care îmbracă sămânța se îndepărtează.

Semințele de migdal conțin ulei gras în proporții variabile – 30-60% – format din gliceride ale acizilor linoleic, oleic, palmitic, stearic. În plus, au proteine, glucide, fermenți, vitamina A, vitaminele complexului B, vitaminele C și E. Pe lângă aceste substanțe, migdalele conțin cantități semnificative de minerale: calciu, fier, fosfor, potasiu etc.

Proprietăți terapeutice și acțiuni în multiple afecțiuni

Pe lângă valoarea lor nutritivă și energetică, migdalele sunt remineralizante. De aceea sunt indicate în tratamentul anemiei. Le pot consuma copiii pentru că îi ajută în procesul de creștere, întărindu-le oasele, precum și femeile însărcinate pentru calitățile vitaminizante și energizante. Sunt recomandate și în perioade de convalescență, în astenie fizică și intelectuală, în oboseala cronică, fiind un excelent reechilibrant nervos.

Zdrobiți 70 de grame de sâmburi de migdal proaspeți și consumați în 2 reprize a câte 35 de grame. Se urmează o cură de o săptămână sau două.

Puteți prepara un decoct astfel: La 400 ml de apă se pun 1-2 lingurițe de migdale zdrobite bine. Se fierbe amestecul 25 de minute. Se acoperă și se infuzează 15 minute. Se filtrează și se beau 2-3 căni pe zi.

Migdalele au efect antiseptic și hemostatic, iar pentru aceasta sunt recomandate în cazuri de fermentații intestinale, inflamații, spasme, disfuncții hepatice și renale, enterocolite, constipație și alte afecțiuni digestive. Există studii care arată că aceste fructe au proprietăți antiinflamatoare și pot fi un adjuvant eficace în tratarea tumorilor.

Se remarcă și prin calitățile lor emoliente, cicatrizante, în unele cazuri ușor laxative. Tahicardia poate fi ameliorată prin consumul de 6-7 picături ulei de migdal zilnic. Migdalele reduc secreția de pepsină și înlătură durerile de stomac, astfel că sunt bune în ulcer sau gastrită. Fără adaos de zahăr, se pot consuma și în diabet.

Migdalele prăjite cu zahăr brun se pot lua în caz de anemie, pentru îndepărtarea insomniei sau în anumite pusee de tuse.

Uleiul de migdale este indicat în calculi urinari. Pentru aceasta se iau câte 3 linguri pe zi. Se consumă în aceeași zi și ulei de nucă, infuzie de lemn-dulce și infuzie de paie de ovăz.

Migdale – Utilizări externe

Uleiul de migdale tratează eczeme, dermatoze, crăpături ale pielii, arsuri, piele uscată. Utilizat în masaj, el calmează durerile de cap. Este bun și în caz de dureri de urechi. Pentru a avea o piele catifelată și hidratată, puteți prepara lapte de migdale hrănitor pentru ten.

Pregătiți un lapte de migdale din 50 g de semințe de fruct, 50 g de miere la un litru de apă. Înmuiați sâmburii în apă caldă câteva minute, apoi curățați pielița. Zdrobiți-i în puțină apă, iar pasta obținută amestecați-o cu mierea și restul de apă. Acest produs se aplică pe ten și se lasă între 30 și 50 de minute. Se clătește cu apă și se continuă cu ritualul de înfrumusețare.

Migdalul amar – când, dacă și pentru ce îl utilizăm

Nici oamenii, nici animalele nu pot mânca migdale amare. Ele conțin un compus toxic, numit amigdalină, care, în contact cu saliva și substanțele din flora stomacală, se descompune și eliberează glucoză și acid cianhidric. Migdalele amare se utilizau în Evul Mediu ca antihelmintic și ca febrifug, însă aceste practici nu se mai folosesc astăzi. Ingerarea acestor semințe amare era posibilă după călire, procedeu prin care amigdalina se putea descompune fără a forma acidul cianhidric.

Demult, se puneau cataplasme cu migdale amare ca remediu în colici hepatice, boli de rinichi, nevralgii reumatismale. În tradiția populară pasta de migdale amare se mai folosește și astăzi în unele locuri pentru îndepărtarea pistruilor.

Sănătate vă doresc! Doamne ajută!

Vă invit să citiți și alte articole pe teme de Sănătate.
V-ar mai putea interesa și:

Să ne vindecăm cu mâncare sănătoasă – Gulia.
Prunele – Oferta generoasă a toamnei.
Ceaiuri de ajutor în hipotensiunea arterială.

Mihaela Mușetescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here