Meșteșugurile populare românești și identitatea românilor

Meșteșugurile și tradițiile românilor

Meșteșugurile
Meșteșugurile

Meșteșugurile și tradițiile românilor

Meșteșugurile -Noi românii ne-am găsit vocea în diferite epoci, prin bogăția culturală care ține și de meșteșuguri. În  periplurile mele prin țară am întâlnit oameni de bine, care practică aceste meșteșuguri, dar care sunt  pe cale de dispariție. Tâmplăria, țesutul covoarelor, cusutul și olăritul, sunt meșteșuguri atât de rarisime în zilele noastre, încât te întrebi în ce lume trăiau bunicii noștri și în ce lume trăim noi astăzi. Mai sunt încă asociații și oameni de bine care mai formează încă, mici grupuri de ucenici pe lângă acei meșteșugari de la sate. De fapt acum această inițiere are loc în marile orașe, sub formă de clase sau cursuri, care sunt contra cost (La Muzeul Țăranului Român din București de exemplu, au loc cursuri de olărit, pictură de icoane pe sticlă și chiar și olărit).

Un meșteșug pe cale de dispariție- Dogăritul

Acest meșteșug se mai păstrează încă în Maramureș, acolo unde meșteșugarii care se ocupă cu întreținerea lemnului, au moștenit această îndeletnicire din tată în fiu. Fiecare sat avea tâmplarii, dulgherii și dogarii săi, care se ocupau cu sculpturile pe o rază mare a unor sate. Unii chiar se ocupau cu sculpturile în biserici a stranelor, troițelor, sau a icoanelor în lemn. Știm cu toții ce bogăție mândră cuprinde zona Maramureșului, cu ale sale porți uriașe, sculptate cu mare artă.

Un meșteșugar adevărat, simte lemnul și cunoaște fibra lemnului care este necesară pentru a face butoaie, putini sau  găleți.

Încondeierea ouălor

Meșteșugurile
Meșteșugurile

Înaintea Sfintelor Sărbători de Paști,  există tradiția în special în Bucovina, ca gospodinele harnice să închisteze ouăle. Încet, încet, ouăle cele mai albe din cuibar, prind viață prin culorile atât de vesele care ne bucură sufletul și ochiul. Arta încondeierii se transmite de la mamă la fiică. În trecut se foloseau vopsele vegetale, sau ecologice în termenii de astăzi. Totuși astăzi ca și ieri se folosesc ca motive crucea, frunza, coarnele berbecului, valul sau linia orizontală. Îmi amintesc  o altă metodă pe care o foloseam acasă, anume vopsitul cu ceapă a ouălor. Se mai practică încondeierea în Transilvania, Moldova, Țara Bârsei, Banat, Muntenia.

Olăritul

Deers photography -Meșteșugurile
Deers photography -Meșteșugurile

Unul din meșteșugurile care combină cele trei elemente ale naturii, apa, pământul și focul, are ca rezultat vasele făcute din lut. Țăranul nu și-a pierdut identitatea atunci  când a pictat pe vasele de lut, motivele populare. Vasele țăranului român sunt de diferite trebuințe. Acestea sunt  oale, vaze, castroane, căni, toate de culoare roșie, pământie sau albă. Mâinile olarului după ce le modelează în lut, le aruncă în cuptor, unde prind formă și viață. Următorul procedeu este pictarea lor, cu simboluri specifice.

Țesutul și cusutul

Acest meșteșug este încă practicat la mânăstirile de maici, unde am văzut niște covoare deosebite și pline de multă migală. Tehnica covorului tradițional românesc, face parte din Patrimoniul Mondial Unesco. Buna așezare și meșteșugul desăvârșit sunt criteriile principale cu care se țes aceste covoare. Pe vremuri se făceau șezători, unde femeile torceau lâna sau foloseau războiul de țesut. Bunicile noastre lăsau ca zestre fetelor, preșuri din cârpe, care se găsesc azi la prețuri piperate, în magazinele de lux. Deci moda a revenit.

Făuritul

Acest cuvânt l-am auzit prima dată în poveștile lui Ispirescu. Caii erau potcoviți de făurar și de potcoava lor depindea nastrușnicia calului și norocul lui. Astăzi putem vedea mărturii  în muzeele din România. De exemplu s-au descoperit la Orăștie în secolul al II-lea, multe obiecte din fier. Folosite în gospodărie, săbii folosite în luptă, arme și obiecte pentru muncile agricole.

Trebuie menționat că aceste meșteșuguri au făcut parte din tradițiile poporului român și au fost însoțite de voia bună din șezători. Cântecele care au alinat femeile lăsate acasă, când bărbații lor erau plecați la luptă sau la muncă, au constituit o vie  tradiție. De aici s-a născut folclorul românesc, cântecele de dor, doinele, cântecele de cătănie și influența lor a rămas  până în zilele noastre.

Preocupările țăranului român au fost haiducia, agricultura și meșteșugurile. Totuși mândria că strămoșii noștri au fost oameni cu verticalitate, dârzi și muncitori, nu va dispărea niciodată.

 Ionela Moldovanu

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here