Mesajele ierarhilor romano-catolici și greco-catolici cu ocazia Sărbătorii Nașterii Domnului

0
228

ioan robuIPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit romano-catolic de București

La Crăciun ne întoarcem privirea spre Nașterea lui Isus Cristos, așa cum este redată în Evanghelii. Sfântul Părinte Papa Francisc a voit ca acest an să fie dedicat vieții consacrate și ne bucurăm că împreună cu toată Biserica universală putem să vă spunem încă o dată, în atâtea feluri, cât de mult vă prețuim pe voi toți din toate Congregațiile, Ordinele și Mișcările bisericești și cât de mult ne bucurăm de prezența și de activitatea voastră. Rugăciunea și dragostea noastră vă vor însoți mereu.

Cu îngerul care le anunța păstorilor nașterea Mântuitorului s-a unit o mulțime din oastea cerească, lăudându-l pe Dumnezeu și spunând: Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu, și pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubește (Lc 2,13-14).

În aceste cuvinte rostite de glasurile îngerilor găsim răspunsul la întrebarea noastră: ce Stăpânire sau care putere stătea pe umerii Pruncului Isus? O putere unică; puterea pe care numai El o are. Numai El are puterea de a pătrunde în sufletul fiecărui om cu pacea care vine de Sus. Numai El are puterea să-i facă pe oameni să devină fii ai lui Dumnezeu.

Născându-se, Isus aduce în lume pace și mântuire, har și speranță, îndurare și iubire dumnezeiască.

Sărbătoarea Crăciunului adâncește certitudinea că Biserica are aceste daruri divine aduse de Isus și ne spune că ea dorește să ne împărtășească pe toți cu ceea ce i-a fost dat: mântuire, pace, Cuvânt, iubire milostivă, renaștere și înnoire în Duhul Sfânt.

Așa cum am mai spus-o și altă dată, noi, preoții, slujitorii Bisericii și ai poporului lui Dumnezeu, ne bucurăm când credincioșii, prin apropierea de Sfintele Taine, primesc din darul Mântuirii, din darul păcii, din pâinea Cuvântului și a iubirii iertătoare.

În fața lui Isus, Pruncul și Domnul nostru, mici și mari, cunoscuți și necunoscuți, uniți în aceeași bucurie sărbătorească și sfântă cu alți frați de-ai noștri care nu fac parte din Biserica Catolică, să ne rugăm în aceste zile pentru binele tuturor de aici și de pretutindeni, pentru pace și prosperitate spirituală și materială; să ne rugăm și pentru cei care nu se roagă, să sperăm și pentru cei care nu mai au putere să spere, să implorăm bucurie și pentru cei care nu știu să o implore de Sus. Să ne rugăm ca drumul nostru, al tuturor, să fie senin chiar dacă el rămâne cu cruci presărat. Și să punem rugăciunile noastre în grija Preacuratei, iar Ea, Maica Bisericii și Regina Cerului și a pământului, va prezenta speranțele și așteptările noastre în fața Pruncului, ca El să le transforme în pace și mântuire, har și speranță, îndurare și iubire dumnezeiască.

PS Petru Gherghel, Episcop Romano-Catolic de Iași – „El este bucuria și fericirea noastră”

Crăciunul, ziua de naştere a pruncului Isus, a îmbucurat şi continuă să îmbucure inimile tuturor oamenilor, care descoperă în el toată iubirea şi tot sensul existenţei noastre.

Crăciunul rămâne dovada legăturii omului cu Dumnezeu şi a lui Dumnezeu cu făpturile sale.

Spre acest eveniment şi mister al istoriei ne pregăteşte, an de an, toată învăţătura Vechiului Testament, toţi profeţii şi toţi cei care, inspiraţi de Dumnezeu, au alimentat speranţa izbăvirii din păcat, a mântuirii şi a fericirii adevărate.

Rând pe rând, lecturile sfinte din cele patru săptămâni de pregătire din Advent ne fac să retrăim clipele aşteptării celui promis, ne fac să descoperim planul de iubire al lui Dumnezeu şi ne ajută să pătrundem în misterul prezenţei sale în istorie şi în viaţa noastră de credinţă.

Ne bucurăm să întâlnim, în acest drum spre Isus, pe cea care l-a primit în sânul ei şi în casa din Nazaret, pe Fecioara Maria, împreună cu Iosif cel drept, soţul ei feciorelnic, care fiecare la rândul său s-a pus la dispoziţia Părintelui ceresc, ca să fie ocrotitorul celui care avea să aducă omenirii mântuirea şi pacea adevărată.

An de an, Maria şi Iosif ne însoţesc pe drumul întâlnirii cu Fiul lui Dumnezeu şi ne ajută să-l descoperim pe cel care este “calea, adevărul şi viaţa”, care ne asigură de adevărată bucurie şi de adevărată fericire.

În drumul nostru spre marea sărbătoare a Naşterii Domnului, anul acesta trăim un moment special: celebrăm prima sărbătoare a noului fericit Anton Durcovici, episcopul şi păstorul nostru care, ridicat acum la cinstea altarelor, ne întâmpină cu exemplul său şi ni-l arată pe Isus, pe care el l-a descoperit, l-a urmat şi căruia i-a fost crainic adevărat şi devotat în marea misiune de a-l urma şi de a-l sluji cu propria sa viaţă, cu propriul său martiriu, devenind prin aceasta un adevărat maestru şi îndrumător spre el.

Se cuvine ca din inimile noastre să se ridice spre ceruri un imn de adevărată preamărire, unindu-ne cu corurile îngereşti şi tresăltând în cântări de laudă: “Mărire în cer lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor de bunăvoinţă”, un adevărat colind care cuprinde în sine toate cântările şi colindele din lume.

Acum când celebrăm cu întreaga Biserică Naşterea Domnului, adică misterul întrupării Cuvântului lui Dumnezeu şi coborârea între oameni a lui Isus, Mântuitorul lumii, îndreptăm spre ceruri cântarea noastră specială de bucurie şi îi mulţumim că el a venit la noi şi ne-a oferit atâtea daruri cereşti, iar pentru credincioşii noştri, o nouă dovadă de iubire prin episcopul nostru, fericitul Anton Durcovici: “Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, pe tine, Doamne, te mărturisim, pe tine, veşnicul Părinte, pentru slava ta cea mare”, căci tu ai fost şi rămâi adevărata noastră bucurie şi adevărata noastră speranţă.

PS Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla – „Darul vieții consacrate”

Sărbătoarea Naşterii Domnului este, în fiecare an, marea bucurie a darurilor primite de la cei dragi şi oferite celor dragi, în căldura căminului familial, pe versul melodios al colindelor de Crăciun.

Adeseori, în această «lună a cadourilor», ne întrebăm, care este cel mai mare dar şi cui l-am putea oferi? De asemenea, ne întrebăm, care este cel mai mare dar pe care l-am primit şi cine ni l-a oferit?

Fără îndoială, cel mai mare dar primit este Darul Vieţii. Acela care ni l-a oferit este Tatăl Creator, prin harul Spiritului de viaţă Dătător, la venirea pe lume a Fiului Său, Isus Hristos, născut pentru mântuirea noastră.

Cei dintâi cunoscători ai planului mântuirii au fost, acele fiinţe create dintru începuturi ca spirite nevăzute, netrupeşti, denumite, în virtutea funcţiunii lor, îngeri.

Ei au fost şi cei dintâi vestitori ai darului vieţii. Scriptura ne învaţă despre Arhanghelul Gabriel şi ceilalţi îngeri care au adus oamenilor vestea cea bună a Naşterii Mântuitorului.

Sfântul Părinte Papa Francisc a decis ca la aniversarea a 50 de ani de la promulgarea a două documente importante pentru viaţa consacrată (Constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium şi Decretul Perfectae Caritatis despre reînnoirea vieţii călugăreşti) să dedice un an pastoral vieţii consacrate deoarece «viaţa consacrată este un dar oferit Bisericii, se naşte în Biserică, creşte în Biserică şi este orientată în întregime spre Biserică». De aceea, în acest An al Vieţii Consacrate, Biserica Catolică este invitată să mediteze asupra acestui mare dar oferit ei, să-l reînnoiască, pentru a putea răspunde cât mai bine chemării divine.

Atunci când vorbim despre darul Vieţii Consacrate, adeseori, ne gândim doar la Fiul lui Dumnezeu, «Cel consacrat din veşnicie», şi la Preasfânta Fecioară Maria consacrată prin adumbrirea Spiritului Sfânt, sau la cetele îngereşti şi la mulţimea sfinţilor care se află în bucuria fericirii veşnice, ne mai gândim şi la persoanele consacrate, călugări şi călugăriţe, care urmând lui Hristos au dorit să-şi ofere viaţa laudei şi slujirii lui Dumnezeu. Să nu uităm, însă, că suntem cu toţii consacraţi prin Taina Sfântului Botez, deci, am primit darul Vieţii Consacrate şi suntem rânduiţi cu toţii să-L lăudăm şi să-L slujim pentru a dobândi un loc în veşnica fericire a laudelor îngerilor şi sfinţilor, aduse Tatălui pentru Fiul în bucuria Spiritului Sfânt.

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here