Mesajele ierarhilor români din străinătate cu prilejul sărbătorii Învierii Domnului

0
90

inviereaIPS Serafim – Arhiepiscop Ortodox Român al Germaniei, Austriei și Luxemburgului, Mitropolit Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord – „Gândul bun ne înviază în fiecare zi”

„Nu vă potriviți cu acest veac, ci schimbați-vă prin înnoirea minții!” (Rom. 12,2)

Hristos a înviat!

Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,

Dăm slavă şi mulţumire Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem în pace la marele Praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. După ce ne-am pregătit cu post şi cu rugăciune şi prin mărturisirea păcatelor în Taina Spovedaniei, ne bucurăm astăzi de Învierea Domnului prin care El a biruit moartea, „vrăjmaşul cel din urmă al omului” (cf. I Corinteni 15, 26), a dăruit oamenilor iertarea păcatelor şi le-a deschis tuturor calea către Împărăţia lui Dumnezeu. Învierea Domnului este adevărul suprem şi temelia credinţei noastre creştine. Căci „dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre”, zice Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 15, 17). Noi credem cu tărie în Învierea Domnului care este şi învierea noastră zilnică din păcatele şi ispitele care ne împresoară, iar după moartea trupului, şi învierea noastră veşnică.

În fiecare zi, prin greutăţile şi încercările prin care trecem, simţim cum elanul vieţii ni se împuţinează, ca şi când am muri parţial, dar simţim şi cum înviem imediat dacă ne rugăm lui Dumnezeu, adică biruim durerea şi necazul, iar viaţa ni se înnoieşte. Aceasta este minunea Învierii Domnului, care nu-i doar un fapt istoric petrecut acum 2000 de ani, ci o realitate permanentă, prezentă în viaţa noastră şi care ne salvează din necazuri şi suferinţe – oricât de grele ar fi acestea –  şi ne salvează şi din moarte, dacă ne silim să fim una cu Hristos. Puterea Învierii în viaţa noastră de toate zilele se arată în primul rând prin aceea că suntem curajoşi în lupta cu ispitele vieţii şi răbdători în necazuri şi greutăţi, până când, încetul cu încetul, le biruim cu totul.

O cântare din această noapte sfântă a Învierii spune: „Astăzi toate s-au umplut de bucurie: şi cerul şi pământul şi cele dedesubt”. Sufletele noastre, cerul şi pământul şi toată zidirea lui Dumnezeu, toate sunt acum pline de bucuria Învierii, care rămâne în noi şi în lume atâta timp cât îl avem pe Hristos în inima noastră. Toată viaţa noastră, zi de zi şi ceas de ceas, poate fi un Paşte neîncetat dacă ne silim să-L purtăm pe Hristos viu în sufletele noastre, prin rugăciune. Iar semnul că Hristos cel Înviat este în sufletul nostru, este tocmai bucuria şi pacea pe care le avem în noi şi pe care nimeni nu ni le poate lua. Sfântul Apostol Pavel se întreabă: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau primejdia, sau sabia”?Şi tot el răspunde: „Sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa…, şi nici o făptură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 8, 35-39). Dacă ne lăsăm abătuţi şi întristaţi înseamnă că l-am uitat pe Hristos care trăieşte ascuns în noi de la Botez şi am devenit pradă gândurilor negative, de descurajare sau de deznădejde, strecurate în mintea şi sufletul nostru de cel rău. Aceste gânduri de la diavolul ne tulbură şi ne împovărează viaţa. De aceea nu trebuie să acceptăm nici un gând rău, ci numai gândurile bune şi curate care vin de la Dumnezeu. Să nu uităm că fiecare gând este încărcat de o energie pozitivă, dacă gândul este bun, sau negativă, dacă gândul este rău. Influenţa gândurilor asupra fiinţei noastre şi asupra semenilor noştri este deosebit de mare: gândurile bune ne înseninează viaţa, ne dau curaj şi răbdare în lupta cu greutăţile vieţii, pe când gândurile rele ne robesc şi ne pervertesc viaţa, ne tulbură şi ne chinuiesc permanent. Având mereu gânduri bune faţă de cei ce ne urăsc sau nu ne vor binele, îi vom câştiga, încetul cu încetul, de partea noastră, căci gândul bun, chiar neexprimat, îi influenţează în bine.

Părinţii noştri duhovniceşti, care au avut o mare experienţă cu privire la influenţa gândurilor, ne învaţă să fim atenţi la fiecare gând care ne apare în minte şi să primim numai gândurile bune, pentru ca viaţa noastră fie mereu senină şi să avem pace şi bucurie în suflet. Părintele Tadei (+2003) de la mânăstirea Vitovniţa din Serbia, care toată viaţa sa i-a învăţat pe oameni să se păzească de gânduri rele, repeta mereu: „cum îţi sunt gândurile, aşa îţi este şi viaţa”. Acesta este şi titlul unei cărţi a lui tradusă şi în româneşte. Dacă te sileşti să ai mereu gânduri bune, vei fi un om bun şi fericit, iar dacă accepţi gânduri rele, vei fi un nemulţumit şi un nefericit!

PS Macarie, Episcop al românilor ortodocşi din Europa de Nord – „Învierea, împlinirea urcușului duhovnicesc”

Viața fiecăruia dintre  noi este încadrată într-un ciclu de  evenimente care ajung adesea să provoace rutina  unei  vieți depersonalizate. Într-un   astfel de context oamenii trăiesc o viață dominată de clișee și stereotipuri, lipsită de accente personale. Dincolo de aceste realități în plan individual, există un risc foarte mare ca ele să vicieze chiar și relația noastră cu Dumnezeu și viața în Biserică.

Vremea Sfântului și Marelui Post al Învierii Domnului se repetă și ea în fiecare an. Privită doar din perspectivă socială, este o perioadă a anului calendaristic, precum altele. Dacă ne angajăm însă în lucrarea duhovnicească, postul este un urcuș prin care, în fiecare an, ne depășim neputințele,   înfățișându-ne   înaintea  Domnului,   care ne  primește  în  brațele iubirii Sale nemărginite.  Dacă înțelegem  fiecare zi  a  vieții noastre  în  unicitatea  ei, străduințele au ca rod transfomarea în oameni mai buni, mai iubitori, mai aproape de asemănarea cu Dumnezeu (Facerea 1, 26), curățiți  de păcatele care ne-au dominat.

În  cuvântul pastoral pe care vi l-am împărtășit la praznicul Învierii de anul trecut, aminteam de faptul că lucrarea de curățire a sufletului în perioada Postului se aseamănă cu urcușul pe scara virtuților, descrisă atât de practic și duhovnicesc de Sfântul Cuvios Ioan Scărarul. Lucrarea  acestuia, Scara, amintită  și în  Duminica  a IV-a din Postul Mare, oferă tuturor creștinilor, monahi sau mireni, modalitățile de cunoaștere și desăvârșire a viețuirii în Hristos. Anul acesta vom continua această abordare pentru a sublinia scopul urcușului duhovnicesc, acela de împărtășire din înălțimile întâlnirii cu iubirea lui Dumnezeu.

În  lumea în care zbuciumul cotidian ne îndepăr- tează de scopul zidirii noastre, când odihna  omului se regăsește doar într-o  relaxare fizică, stimulată de senzorialitatea excesivă, urcarea pe o scară a virtuților se dovedește a fi foarte dificilă, dacă nu de-a dreptul imposibilă. Tocmai de aceea, la acest mare praznic al Învierii, când primim în mâini lumină și dorim să o păstrăm cât mai mult pentru bucuria noastră și a celor din jur, este necesar să devenim noi lumină din lumina Hristos. În  acest context, Sfântul Ioan Gură  de Aur ne îndeamnă, prin cuvântul său catehetic de la Slujba Învierii, să ne bucurăm: „De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos și luminat. De este cineva slugă înțeleaptă, să intre, bucurându-se întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-și ia acum răsplata”. Răsplata finală vine după judecata finală, semn că până atunci toți gustăm din Domnul, dar nu definitiv și deplin.

PS Timotei, Episcop al Spaniei şi Portugaliei – „Hristos este bucuria Învierii”

Către tot clerul şi poporul dreptslăvitor din Episcopia Spaniei şi Portugaliei
Har, milă şi pace de la Hristos Domnul nostru, iar de la noi părinteşti binecuvântări!

„Intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru (…)
cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi (…)
gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii (…)
nimeni să nu se teamă de moarte (…)
înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte (…)
că Hristos, sculându-Se din morţi, începătură celor adormiţi S-a făcut”
(Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântul de învăţătură din noaptea Sfintelor Paşti).

Prea Cuvioşi şi Prea Cucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi,

Hristos a Înviat!

Dragii mei, mi-am început cuvântul pastoral la sărbătoarea Sfintelor Paşti cu vestirea bucuriei Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, adresată nouă de către Sfântul Ioan Gură de Aur, pe care în acest an îl pomenim în mod special. Anul 2015 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept „Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi” şi „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii”.

Predicator neîntrecut, iscusit învăţător al rugăciunii, al pocăinţei şi milosteniei, Sf. Ioan Gură de Aur ne luminează şi astăzi cu un cuvânt mângâietor şi o va face până la sfârşitul veacurilor, adresându-ne îndemnul către o viaţă sfântă şi încurajându-ne: „bucuraţi-vă (…) nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit (…) Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte”.

Viaţa fiecăruia dintre noi este un dar al lui Dumnezeu şi ne bucurăm de ea în măsura în care ne asumăm aces dar. Aflăm azi, precum de două mii de ani încoace, că Hristos a Înviat! Iată un motiv în plus să ne bucurăm de viaţă, ştiind că, pentru noi, creştinii, viaţa nu are sfârşit. Chiar dacă se pune capăt acestei vieţi pământeşti, acei ce sunt duhovnicești trăiesc o viaţă veșnică, o viață gătită special pentru om în Împărăţia Cerurilor și ale cărei porți ni s-au redeschis o dată cu învierea Domnului, garanția învierii noastre. Hristos a Înviat!… aşadar şi noi vom învia. Bucuraţi-vă!

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că „Nu este cu putinţă să existe o viaţă omenească lipsită de durere, dar nici lipsită de bucurie”. Prin acest cuvânt al său, Sfântul Ioan ne încredinţează că dacă ne încearcă viaţa cu durere, vom gusta neapărat şi din bucurie. Și invers! Dacă avem parte de bucurie, vom trece negreşit şi printr-o oarecare durere. Psalmistul David ne spune şi el: „cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera” . Aceasta este structura vieţii pământeşti a omului de după cădere, o îmbinare dintre durere şi bucurie. Însă, totul se va schimba în Împărăţia Cerurilor, „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit” .

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here